Melancholic – Pagina 87

Michelangelo - 229

Voi, ochi, nu-i vreo tăgadă / că timpul trece și-ora va să vină / când … →

Un om într-o femeie, înainte de zei / vorbește prin gura ei; / la vorbele-i … →

Se toarnă din potire coifuri, spade, / iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi! … →

Când un copac e smuls din rădăcină, / Desprins de sevele ce-l înalţă, / Ori … →

Taci molcom, nu trezi nici dor / Adânc în suflet, nici fior, / Căci ele … →

Aicea, printre Ardeleni, mă simt acasă. / În fiecare văd un nepot de-al lui Horea, … →

Cu fiecare nouă rană, / cu fiecare lovitură mi se deschide-nc-un ochi / prin care … →

Te-ai alergat în vis toată noaptea / Spune-mi ce ai făcut cu mintea mea / … →

Treaptă de ceară / cruce-ntre cer și pământ / timp astupat într-un cui. / / … →

Mi-au orbit ochii / din această tristețe a zilei – / voi numiți / un … →