Cezar Baltag – Meduza
A sosit o mireasă leneșă,rochie de voal fără trupși deodată înotătorul cel singuratics-a împotmolit în carnea ei nevăzută,fâlfâitoare.Vede lumea ca înainte,spintecă unda la felpe țărm, femeia iubită îi face încă semne cu mânadoar cerul s-a îngreunat, parcă,și numai o pasărecare țipă scurtl-a văzut cum a căzut deodată îngroapa transparentă.Când te-ai deschis în mine,clopot de albuș … Citește mai mult