meditatie – Versuri.pro

Rumi - Fereastra Sufletului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fereastra sufletului.
Ascultă, deschide o fereastră pentru Dumnezeu
și începe să te încânți pe tine însuți
privind cu atenție către El prin deschidere.
Înțelepciunea iubirii este
de a face această fereastră în Inimă,
deoarece sufletul este atunci iluminat
de frumusețea Iubitului.
Privește neîncetat către chipul Iubitului!
Ascultă, aceasta este în puterea ta,
prietene.

Eugen Cioclea - Gândirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gândirea se teme al naibii de altă gândire
și-ar vrea s-o arunce (mai plastic!) peste pervaz.
Îi cam încurcă independența,
proțăpită cumva în peisaju-i
ca un macaz.
Stau pe rărunchi. Meditez inocent.
Mă doare-n cot, vasăzică.
Lumea din mine n-are soroc –
prefixul,
adică.

Marcela Benea - Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când omul singur nu are cu cine
o vorbă schimba,
cu Domnul vorbește,
adică se află în reculegerea sa
permanentă: tace.
Iar Domnul ascultă ce-i spune telepatic
golul din inima omului singur.
Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri…
Dialog mut, înfiripat
între pustiul profan și deșertul divin:
schimb inopinat de experiență.
Fastă, singurătatea de ea însăși se umple:
tăcere neexplorată,
comă
fără frați, fără îngeri.

Matsuo Basho - Lacul Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lacul bătrân… / Țuști, plici: o broască. / Sunetul liniștii. →

Camelia Lucius - Viața Din Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă te gândești bine
Întrebarea trăiește în tine
Nu-i așa că te-ai întrebat
De ce vorbești așa ciudat
De ce, de ce, de ce asta spunem mereu
Zi și noapte mereu, mereu, mereu
Dacă întrebarea este în capul tuturor
Ce se fac, normal, că o folosesc și eu
Nu cred că poți renunța la ea
Pentru că și-a făcut casa în mintea ta

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ilustrată Către Univers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Priveam pe cer şi mă pierdeam în fond de iunie-n albastru,
Era sublim, culoare de penel de-un uniform digital robotic.
Trăiţii în multe dogme n-o ştim că stăm în ambient majoritar azotic
Şi credem doar c-un oxigen minoritar ne scapă de dezastru.
Priveam pământ ciocolatiu spre bej sau mai închis spre-un sort de negru;
Nu seamănă a nimic, e-un amalgam, nu poţi să spui nicicum că e frumos.
N-am înţeles cum de superbul tot din el se-nalţă atât de maiestos
Şi cum de e suficient de dur să ne suporte şi să fim un univers integru.
Priveam pierdut, eram lângă un râu în ropot neîncetat cu prăvălire,
Din analiză nu-mi ieşea, din calcul, raţiune, nicio ştiinţă, isteţime,
De unde curge într-una atâta apă, cine-o urcă şi la o astfel de-nălţime
Şi cât de moale este totuşi, nu o pot înfrânge nici de un gigant de-aş fi, nu fire.
Priveam nisipu-nfierbântat, mă tot gândeam ce e siliciul în grăunte,
Volumul colosal cernut ce prin frecare în gigant de timp a fost zdrobit
Şi cin’ l-a transportat din litoral sau invers din deşert l-a împărţit;
Peste-n mărime decât piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest, ce-i munte.
Priveam mereu, când zgomot scurt cu pală de talaz piciorul îmi loveşte,
Zăresc pân’ nu mai văd în depărtarea curbă-n spume gri-albastră
Cum stă atâta apă pe o sferă ce-o numim de-acum planeta noastră;
Cum de nu pică peste ţărmuri şi de ce-i sărată, când din ape dulci iţeşte.
Priveam şi-aud un strigăt; este cineva ciudat pe-o relativă verticală,
Se mişcă, are prelungiri -ce-s două pe nisip şi două le roteşte-n hăuri-
Iar sus în vârf îşi ţine-o bulă, e ceva rotund cu multe găuri;
Pe două este apă ce sclipeşte, în pol opus sunt fire scurte-lungi dispuse-n nimereală.
Priveam ca zăpăcit, am şi uitat că nu-i nimic ciudat, este la fel ca mine
Şi tot mă pierd din nou, mă-ntreb ce căutăm aici, suntem de unde?
Nu ştiu de unde să ne tragem, suntem dintr-un alt fel se pare, de niciunde,
Căci din tot ce-am văzut nu am făcut nimic, totul era şi totul ne revine!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Mister de Râu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oricâte explicații aș avea
din cărți citite, știință câștigată,
când stau pe mal și îl privesc cum curge,
cum malurile-n piatră și în mâl distruge..
E peste logică de unde atâta apă?
Am creierul un labirint de cursuri, o rețea!.
Mă uit în zare în aval
la crețul cafeniu învolburat continuu,
ce pleacă-n nesfârșit și amontele-i ia locul.
Ah, Doamne de ce nu-s la fel, nu am norocul
să fiu mereu un început, „remake”-ul rectiliniu?!
.. Sunt lung, la fel de lung, sunt un imponderal!.
Întrezăresc petrecerile-i multe
în care-s poate doar infimă moleculă
din nesfârșitu-i debit, veșnic susurând,
ce umple mări, oceane, care-i sunt mormânt,
cum locu-mi va fi luat de-un ou, morulă, o gastrulă..
Oh, cum nimic nu știu din științele oculte?!.
Nu știu, e static, mișcă, pleacă, vine,
stau împietrit pe malul cu miresme
de iarbă-n spic, cu izuri fin mirositoare,
amestec de sublim de fân în floare..
cu gând la îmbăierile bunicii cu aghiesme..
Tresar, un fulger viu în tunet intervine!.
Sunt culme de lanț trofic, negreșit
și-aș vrea să fiu o cameră de luat vederi;
retina s-am peliculă de film și poză
să o transmit umanității zilnic, doză..
Mesaj aș da, în viitor de ieri, drept mângâieri;
Să stau, să dorm, să mă curg RÂU, la infinit!

Daniel Turcea - Grădini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I.
pietrei
ce domină
grădina, totdeauna i se lasă
loc pentru vreme.
chipul mic al ploii.

II.
fântâna
tu.

III.
lin
l-a străpuns
ca o pasăre
asfințitul.

IV.
umbra
înflorită mă primește
ca un dar.
fântâna
sau poate numai glasul.
în umbra florii parcă îngropat.

V.
apa grădinii unui ac de pin.
a înfloririi unei crisanteme
identice-n curbură cu linia descrisă
de spada fulgerată
în purpură.

VI.
marea: cameliile!.

VII.
viața
această
eleganță a aerului.

VIII.
aici! acum!.

IX.
privirea
ca un nor
atingeri de versete
de ace și cristale
în aerul Grădinii
cinul ce-ntinse coarde
spada-n lumina sa.

X.
tot ce atingi e din cuvinte.
petale, ce se lasă
pe munte
dimineața!.

XI.
vălul
e-aproape stins
ascunsă
fața.
numai raza
privirii
ce se frânge.
asemeni
asfințirii
degetele
ezită.

XII.
în suflet
petală cu petală
cum se coboară-ncet
ceruri coboară

Dan Botta - Buddha

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se desfăcea un lotus printre trestii,
Buddha trecea urmat de-un ucenic,
Zâmbi-ndelung priveliștii acestei
Și ziua toată n-a mai spus nimic.
Buddha trecea-nvățând pe ucenici,
Pe lac glorios înflorea Nympheea
Buddha privi, zâmbi-ndelung, și nici
Un cuvânt nu grăi în ziua aceea.

Dilimanjaro feat Iscm - Șapte Roți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pluteam în centrul Samsarei ca-n oazele Saharei
un ascet saddhu aliniind mișcările fanfarei
care improviza o mantra, odă pentru Kali
o, tu dulce nepăsare, de ce ții pământul palid?
inventând motive varii ca să nu călătorim
că-i pericol la tot pasul, mai bine ne mulțumim
cu ce găsim în grădina noastră, semeni vânt, culegi furtună
poate nu ne-asemănăm, însă emanăm căldură
7 roți cunosc pe lume, tot 7 în individ
7 zile-n săptămână, 7 note-n portativ
suntem 7 miliarde, vorbim 7mii de limbi
tu ai fost pe rând fiecare când te separai de timp
eu continui să mă plimb într-o pace interioară
iar când corpul o să moară, voi fi tot ce ne-nconjoară
iar când ai să vezi o floare că îți face din petale
să știi c-am ajuns cu bine și-s iar gata de plecare.
ai 7 chakre-n corpul tău eteric, meditează
prin ele trece-un flux de energie ce vibrează
când roțile se-nvârt, o să se-aprindă pasiunea
aliniaza-le să poți atinge perfecțiunea.
1-la baza coloanei e chakra Muladhara
culoarea roșie, acolo sta comoara
fundație și împământenire, siguranță
căci pământul e elementul ce ține în balanță
te-nvață să vezi lumea reală și să o accepți
căci ea e punctul 0, baza de unde te-ndrepți
în sus pe corp căci acum știi să supraviețuiești
căci ai o bază fermă, așa că poți să treci la
2-portocalie, chakra Swadishtana
aici apa te-nvață cum să dai pe față arama
să ai o viziune interioară despre tine
și alta exterioară despre oameni din mulțime
din pelvis pleacă energia empatică sexuală
plăcerea de a avea cu lumea o relație socială
să urci singur pe scala evoluției, să-ți placă
și-apoi să urci în continuare către altă roată
3-plexul solar sau chakra Manipura
culoarea galbenă care-ți întărește structura
putere personală, dorința de-a lua amploare
cu încredere de sine și automotivare
trece prin stomac la fel ca dragostea
îți dă putere să lucești ca o stea
lumina ei străbate toate căile fade
și zboară prin corp în sus acolo unde sade
4-chakra inimii sau Anahata
de-aici pleacă dragostea pură ce deschide poarta
către empatie pt omenire, toți de-odată
culoarea verde vede iubire necondiționată
devotament, compasiune, creștere spirituală
spiritul e liber, fără mască, fără boală
îți ține energia în balanță și armonie
te face să te-accepți pe tine și apoi vine
5-chakra Visshuda, se vede albastru-n gât
puterea ei nimicitoare, atât de tare-ncât
da naștere așa numitei voci interioare
de-acolo pleacă și mantrele, iubita comunicare
te-ajută să fii creativ și maestru în dialog
diplomație, intuiție, toate pe stoc
de-aici pleacă și sunetul și fără ea nu am vorbi
ne ridicăm pe față acolo unde vom găsi
6-Ajna chakra sau glanda pineală
cine-și deschide al 3lea ochi are o viziune clară
spre interior, spre exterior, spre moarte și spre naștere
cine-o va stăpâni va fi maestru în cunoaștere
imaginația zboară, intuiția e la ea acasă
omul poa’ să-și trezească spiritul c-o rază
ce îți va face-n viitor lumină-n peisaj
respiră aer adânc, urmează ultimul etaj
7-Sahasrara sau chakra coroana
cel mai înalt nivel de conștiință pe scara umană
prin ea te conectezi la Shiva și implicit la tot
rețeaua naturală, decriptare de cod
cine-și pune coroana devine brusc iluminat
culoarea violet ce toate chakrele le-a adunat
și-acum că știi răspunsul la tot și ai lumină
nu-ți mai rămâne decât antrenament și disciplină