medieval – Versuri.pro

Paul Sava - Tristețe Medievală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

TRISTEȚE MEDIEVALĂ.
Cântați, cântați, prieteni,
cântați din alăute,
să-mi alungați din suflet
durerile știute.
Dansați, frumoase nimfe,
și stingeți al meu chin
în sunete de flaut
și fugi de clavecin.
Cântați acum, prieteni,
și să vă văd dansând
acum, frumoase nimfe,
căci mâine-oi fi pământ.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

Lucian Blaga - Colț Medieval la Cluj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe lângă Bastionul Croitorilor,
pe strada unde stau alături biserica reformată
și alte case cu ogive medievale,
o întâmplare se repetă, ciudată,
în fiecare dimineață, pe la același ceas.
Se pot vedea pe-acolo înșiruite subt streșini
ovale de-argilă. Tulburătoare, frumoase ovale.
Trecători purtați de febra dimineții,
se opresc brusc, în sus să privească. Întâi unul,
apoi doi, apoi trei, în număr crescând,
până când mulțimea
zădărnicește mersul,
înaintarea, întoarcerea.
Gâlceavă se stârnește între tineri și bătrâni.
Spre ovalele rânduite subt streșini cătând
tinerii spun: „Sunt jumătăți de sâni”.
Bătrânii răspund: „Sunt cuiburi de rândunici”.
Disputa se-ncinge aprigă, medievală, ca focul.
Fetele cari se-abat prin preajmă se-opresc și ele
o clipă. Apoi șovăitoare părăsesc locul
prefăcându-se a nu-nțelege despre ce e vorba;
sau intră zâmbitoare în biserică s-asculte orga.
Oamenii privesc nedumeriți la statuia
Sfântului Gheorghe, care încă n-a-nvins balaurul.
Pe la amiază, în sfârșit, mulțimea se destramă.
În câteva ceasuri argumentele ostenite
sunt date uitării. Oamenilor le mor dovezile, treptat.
Ei se privesc străini
parcă niciodată nu s-ar fi certat.
A doua zi disputa începe de la capăt.
Bătrânii spun: „Sunt jumătăți de sâni”.
Tinerii răspund: „Sunt cuiburi de rândunici”.
din ciclul Mirabila sămânță (denumire dată de Dorli Blaga poemelor postume necuprinse în cele patru cicluri stabilite de poet)

Lucian Blaga - Domini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Și-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streșinile catedralei medievale
duhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliacul
din somnul lung, în care s-așezase.
Cenușa îngerilor arși în ceruri ne cade
fulguind pe umeri și pe case.

Lucian Blaga - Anno Domini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Și-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streșinile catedralei
medievale duhuri de pădure.
Bătaia ceasului stârnește liliacul
din somnul lung, în care s-așezase.
Cenușa îngerilor arși în ceruri
ne cade fulguind pe umeri și pe case.

François Villon - Epistolă Către Prieteni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vă îndurați de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-ați avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici și tinerei,
Voi acrobați, voi dansatorii cei
Mai iuți ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoței,
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Voi menestreli cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeți și glumiți,
Și risipiți bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriți,
Estimp el moare de mai zăboviți.
Stihuitori de cântec, vers, orații,
De se va stinge, faceți-i libații.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele frații.
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Veniți să îl vedeți în pătimire,
Nobili iertați de orice bir și dare,
Neaplecați la legi și cârmuire,
Ci doar în fața Domnului cel mare.
Postind duminici, marțile, oricare,
Lui dinții ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Și-i toarnă-n mațe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinți ce vă pomenesc,
Aduceți-mi iertare cu sigiliu domnesc,
Și scoateți-mă-n coș, tras cu arcanul.
Așa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiță unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?

Tudor Arghezi - Cetate Medievală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Luna ninge chiparoșii
Cu funingini de argint.
Unda pare amurgind.
Turnurile par trimișii
Unui rege, ca s-asculte.
El le-a pus pe cap comori,
Chivăre cu pietre multe.
Și le-a dat și trei surori.
Păsările trec în zbor.
Păsările sunt de aur.
Pentru cine ciocul lor
Duce-ncolo foi de laur?
Au rubine-n ochi și-n ghiare.
Din fântână cu căldare
Cercuită cu ghirlande,
Scoate-o față diamante.
De-aș avea un cal și-o spadă
Și-o domniță de furat!
Du-te, luna, din ogradă.
Lumea s-a schimbat
Și flăcăului din salbă
I-a ieșit mustața albă.
Du-te, lună, ia-ți veștmântul
Și năframele senine,
Dacă numai pentru mine
Farmeci noaptea și pământul.

Adrian Păunescu - Castel Medieval

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Condamnă toți și numai unul iartă,
Când toți vorbesc se-aude cel ce tace,
Da semne de cădere și de pace,
Dezamăgită, tulburea mea soartă.
Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat și tidva lângă poartă,
Și-acum aștept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.
E un tiran – de tirania pâinii –
Aicea în castelul fără geamuri
Și tigrii lui domestici sar în hamuri
Și-n lanțuri lupi se gudură, nu câinii.
Miroase a pustiu și a cenușă,
În beciuri e-o uzină de cătușe.