marmura – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Visările Coloane Ne Sunt Sculptate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visările, coloane ni-s, sculptate
în marmură, ce-n templu le-aşezăm.
Cu-a noastre vechi cununi le luminăm,
cu dorul nostru le-ncălzim pe toate.
Cuvintele ni-s busturi de-aur, care
cu noi în timpul vieţii le purtăm –
iar zeii vii ai noştri-i perindăm
pe alte ţărmuri, pline de răcoare.
Voinici, sau odihniţi, mereu ne pare
că suntem istoviţi de timpuriu;
dar umbre-avem în noi, strălucitoare,
ce veşnicele gesturi le descriu.

GBass - Amorul Unei Marmure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simte, războiul din mine
Inima lovește-n piept încercând să ajungă la tineeee
Ne-am iubit cândva noi
De mască și de voal goi, ne completam amândoi
Dar timpul a trecut, nu mai e ca la-nceput, când ne iubeam așa de mult, acum mi-e greu să și discut
Vorbeste-mi, te ascult, cere-mi tot și te ajut, mă-ntreb unde-ai dispărut, parcă sunt într-un film mut.. nu te aud
Un film cu două personaje.. desenate în pasaje, incomplete, reciprocități,
Rătăcite în peisaje, vagi, claritate 0, simt o armă-n spate trage, imaginația-mi-e pan’ la cer..
O simt cum vine, emoție inexplicabilă-n cuvinte simple nu pot pune nici măcar o parte din ce spune sufletul din mine.
Și presiunea crește.. avem ceva comun
Dorința de iubire într-un BPM nebun.
Îți plăcea să te joci, acum nu are haz
Sunt un ciob de marmură uitat în ploaie pe pervaz
Între câteva obiecte imobile, fără suflet, fără cuget, fără vreo intenție dar parcă toate ar spune ceva
Însă teama e prea mare, și singurătatea apare-n dese stări de deplorare
Când curajul clar dispare, și te lași pradă coșmarului, venit din minți murdare care spun „e mintea ta”
Mintea mea, în care ești tu mai tot timpu’
Sunt în contratimp, tu mi-ai imprimat în suflet chipu’
Și zâmbetul diferit pe care ți-l puneam pe buzele acelea ce nu le credeam în stare să m-acuze
Le simt lipsa și probabil și tu simți.. dar preferi să te minți că nu-i așa
Suntem bucăți de marmură cu idealuri grele într-o lume mult prea simplă și totuși e imensă..

Rumi - Alături de Sfinți Vei Deveni un Sfânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alături de sfinți vei deveni un sfânt. / Indiferent că ești piatră sau marmură, / ... →

Radu Gyr - Marmura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scrâșnesc asemeni marmurii severe,
împotrivită asprelor ciopliri.
Cer gingășia dălților subțiri
să-mi deie feciorească mlădiere.
Cuțitul moale-al dulcii opintiri,
tăind prin piatră până în artere,
îl simt ca un sărut și-o adiere,
sculptându-mă din calde tresăriri.
Unduitoare, galeșă statuie
cresc și mă-nalț pe bolovanii mei.
Dar când securea vrea să mă supuie,
cu izbituri năprasnice în stei,
în loc de limpezime care suie
din țăndări scapăr crâncene scântei.

Ion Pillat - Chrisis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe când loveam cu dalta în marmură curată
Cercând să dau ființă eternă unui gând,
Veni, cu dimineața și soarele intrând,
Chrisis mai luminoasă ca raza strecurată.
Stătea făr-de mișcare cu dorul ei luptând.
De mine, și de dansul la fel de speriată;
Ca un copil zburdalnic cu sfiiciuni de fată
De gâtul meu cu teamă trecând cu braț plăpând:.
– Ce vrei să scoți, îmi spune, din stana asta grea?
Și eu cu glasul aspru: – În Paros dur, copilo,
Se va ivi Iubirea senin în fața ta,.
Cu ochii fără umbră ai Venerei din Milo.
Dar se umbriră ochii acelei din Milet:
-Iubirea! Pentru cine? – parcă-ntrebau încet.

Ion Pillat - Unui Hermafrodit de Marmură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Găsit pe marginea mării.
Robi neîntregiți noi suntem de-a pururi.
Prin alții-ncercăm a noastră ființă,
Nebuni, s-o-nchegăm în chinul iubirii
Pentru vecie.
Turburător prin amurguri văzut-am,
El însuși bărbat, femeie ea însăși,
Dorința și țel deodată ca zeii,
Trupul lui rece.
Întins pe nisipul mării spumoase,
Privește la valuri cum se frământă –
Și chipuri, ce-i trec în priviri, le oglindă
Cu nepăsare.

Alain Bosquet - Această Marmură Unde Doarme O Mângâiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja şi luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniţi să vă pierdeţi
în suspinele priveliştii.
Lucrurile vor înţelege.