marinar – Versuri.pro

Maria Butaciu - Marinarul Amorezat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Marinarul amorezat
Pe ocean a vijuit,
Pe malul oceanului
Se plimba iubita lui.
El o vede și-o salută
Ca și barca lui pe val,
El o vede și-o salută,
Îndrăgostitul marinar.
Bate vântul valurile
Suflă barca ne-ncetat,
Marinarul nu se vede
Că-n ocean s-a scufundat,
Copilița-ngenunchează
Și se roagă către Cer:
– Doamne, potolește valul
Că se-neacă marinarul!.
Au trecut mulți ani de zile,
Au trecut, s-au strecurat,
Când iubirea și credința
Unul altuia și-au dat.

Maluma - Marinero (Versuri în Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oh oh, oh oh
Oh oh, oh oh
Oh oh, oh oh
Yeah, yeah
Nu mai suferi,
asta spune lumea.
Plâng pentru că am cicatrici
şi durerea este în suflet
Da, m-ai făcut să am nevoie
Vorbesc despre curajul meu să fiu sincer
Ştiu că eu am fost vinovatul, de asta te-am pierdut.
Vorbeşti, nu te ascult,
Doar dezbrăcată te-am plăcut
Astăzi ştiu, a venit timpul
Există doar zgomot în camera noastră
Şi tăcerile care strigă „la revedere”
În timp ce mi-ai dat inima ta
Eram un marinar care căuta amor
S-a dus pentru fiecare port ca şi nimic
Mai multe valuri, mai naufragiat (x2)
Yeah yeah, woah oh
Yeah yeah, oh oh oh
Yeah yeah, oh oh
Acele zile, cât de bine îmi amintesc
Deja ai absolvit şi eu la şcoală.
M-ai învăţat lucruri de care m-am îndrăgostit şi am practicat cu alţii, atunci când nu ai fost
Din asta regret azi.
Sunt un idiot, rolul meu a fost să te rănesc
Beau şi regret astăzi.
Pentru că atunci când m-am întors la dig a fost foarte târziu, Yeh
Astăzi ştiu, a venit timpul
Există doar zgomot în camera noastră
Şi tăcerile care strigă „la revedere”
În timp ce mi-ai dat inima ta
Eram un marinar care căuta amor
S-a dus pentru fiecare port ca şi nimic
Mai multe valuri, mai naufragiat (x2)
Yeah yeah, woah oh
Yeah yeah, oh oh oh
Yeah yeah, oh oh
Fără mândrie te-am lăsat să ştii
şi într-o zi o să înţelegi
Dacă te las să zbori în alte braţe
Va fi pentru binele tău.
În timp ce mi-ai dat inima ta
Eram un marinar care căuta amor
S-a dus pentru fiecare port ca şi nimic
Mai multe valuri, mai naufragiat (x2)
Eh, yeah

Cesare Pavese - Două Țigări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fiece noapte e o eliberare. Te uiți la licăririle
de pe asfaltul bulevardelor ce lucitoare se lasă pradă vântului.
Orice rar trecător are un chip și o poveste a lui.
Iar la ora asta nu mai simți oboseala: felinarele cu miile
sunt toate pentru cei care se opresc să aprindă un chibrit.
Flăcăruia se stinge pe chipul femeii
care mi-a cerut chibritul. Se stinge de vânt
și femeia dezamăgită îmi mai cere unul
care se stinge și el: acum femeia râde înăbușit.
Aici putem să vorbim cu glas tare și chiar să țipăm,
căci nu ne aude nimeni. Ne ridicăm privirile
spre nenumăratele ferestre – ochi închiși ce dorm –
și așteptăm. Femeia își scutură umerii
și se plânge c-a pierdut fularul colorat
care noaptea îi ținea loc de sobă. Dar e de ajuns să stai proptit
după colț și vântul nu mai e decât o adiere.
Pe asfaltul tocit se vede deja un chiștoc.
Fularul ăsta era de la Rio, dar mai spune femeia
că-i mulțumită că l-a pierdut, pentru că așa m-a întâlnit.
Dacă fularul era de la Rio, a trecut noaptea
oceanul inundat de lumina marelui transatlantic.
Desigur, nopți cu vânt. E un cadou de la marinarul ei.
Dar marinarul nu mai este. Femeia îmi spune în șoaptă
că, dacă urc cu ea, îmi arată portretul lui,
cu părul creț și bronzat. Călătorea pe vapoare murdare
și curăța motoarele; eu însă sunt mai frumos.
Pe asfalt sunt acum două chiștoace. Ne uităm la cer:
fereastra de acolo sus – îmi arată femeia – este a noastră.
Dar nu avem sobă. Noaptea, aburii risipiți
nu prea au lumini, au însă stele.
Trecem bulevardul la braț, hârjonindu-ne ca să ne încălzim.

Samuel Taylor Coleridge - Rima Vechiului Marinar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

RIMA VECHIULUI MARINAR.
ÎN ŞAPTE PĂRŢI.
de Samuel Taylor Coleridge.
PARTEA I.
Un vechi Marinar întâlneşte trei Cavaleri chemaţi la un ospăţ de nuntă şi reţinu pe unul.
Este un vechi Marinar
Şi-opri unul din trei.
“Pe cărunta-ţi lungă barbă şi ochi scânteietor,
Acum de ce m-oprişi?.
Uşile mirelui-s deschise larg,
Eu îi sunt frate de-aproape;
Oaspeţii-s întâmpinaţi, ospăţul pus:
Poţi s-auzi zgomotul vesel. ”.
Îl ţine cu mâna-i uscată,
“Era o corabie, ” zise
Dă-mi drumul! Ia-ţi mâna, nebun cu barbă căruntă! ”
Iute mâna îşi luă.
Nuntaşul este legat de ochiul vechiului om de pe mări şi silit să-i audă povestea.
Îl ţine cu ochiu-i scânteietor
Nuntaşul stă în linişte,
Ş-ascultă ca un prunc de trei ani:
Marinarul îşi făcu voia.
Nuntaşul şezu pe o piatră:
Nu poate decât s-audă;
Şi astfel spuse-acel om vechi,
Marinarul cu ochi strălucitor.
Corabia urată, portul lăsat,
Veseli ne scurgeam
Sub biserică, sub deal,
Sub turnul farului.
Marinarul istoriseşte cum corabia a plutit spre sud cu vânt bun şi mare frumoasă până a ajuns la Linie.
Soarele ieşea din stânga
Din mare el ieşea!
Şi strălucea în raze şi în dreapta
Cobora în mare.
Mai sus şi sus în zi cu zi;
Până la prânz pe catarg–”
Nuntaşu-aici se bătu în sân,
Auzind gălăgiosul fagot.
Nuntaşul aude muzica de nuntă; dar Marinarul îşi continuă istorisirea.
Mireasa a păşit în sală,
Roşie ca roza e;
Dând din cap înainte-i merg
Voioşii menestreli.
Nuntaşul se bătu în sân,
Dar nu poate decât s-audă;
Şi astfel vorbi acel vechi om
Marinarul cu ochi strălucitor.
Corabia este purtată de o furtună spre polul sud.
Acum o izbitură de furtună veni şi
Era neînduplecată şi puternică:
Ne lovi cu aripile-i covârşitoare
De ne zburătăci spre sud.
Cu arcuinde catarge şi provă scufundândă,
Precum urmărită de strigăt şi izbitură
Încă urmează umbra vrăjmaşului său,
Şi înainte-şi pleacă fruntea,
Vasul mergea iute, tare răgea furtuna,
Şi-nspre sud, aye, ne purtă.
Şi-acum veniră ceaţă şi zăpadă
Şi se făcu minunat de frig:
Şi gheaţa, până la catarg, plutea venind spre noi,
Verde ca smaraldul.
Pământul de gheaţă şi de sunete de spaimă unde nimic însufleţit nu a fost văzut.
Şi în derivă ţermurele înzăpezite
Adevăr că pâlpâiau:
Nici oameni ori fiare nu văzurăm – –
Gheaţa era peste tot.
Gheaţă aici, gheaţă acolo,
Gheaţă jur împrejur:
Trosnea şi mârâia şi răgea şi urla,
Ca zgomotele-n somn!.
Până o mare pasăre marină, numită Albatrosul, veni prin chiciură, şi a fost primită cu mare bucurie şi ospitalitate.
În larg un Albatros veni în cruce,
Prin ceaţă el veni;
De parcă ar fi fost un suflet de creştin
L-am strigat în numele lui Dumnezeu.
Mâncă ce n-a mâncat nicicând,
Şi-n jur şi-n jur zbură.
Gheaţa se sparse cu un tunet;
Cârmaciul ne-ocoli!.
Şi iată! Albatrosul se dovedi a fi o pasăre de semn bun şi urmă corabia pe când se reîntorcea spre nord prin ceaţă şi gheaţa plutitoare.
Şi-un vânt bun din sud veni din spate;
Albatrosul ne urmă,
Şi-n fiecare zi, pentru tain sau joacă,
Venea la chiuitul marinarilor!.
În ceaţă sau nor, pe catarg sau giulgiu,
Se cocoţă timp de nouă vecernii;
În timp ce toată noaptea prin albe neguri de fum
Sclipea alba lumină de lună. ”.
Vechiul Marinar ucide inospitalier pasărea pioasă de semn bun.
“Dumnezeu te mântuie, vechi Marinar!
De demonii ce te chinuie aşa! – –
De ce arăţi astfel? ” – – “Cu arbaleta mea
Împuşcai pe Albatros.
PARTEA a II-a.
Soarele acum răsărea din dreapta:
Afară din mare ieșea,
Încă în neguri și în stânga
Cobora în mare.
Și vântul bun bătea din spate,
Dar nici o dulce pasăre nu ne urma,
În nici o zi pentru tain sau joacă
Să vină l-al marinarilor chiuit!.
Corăbierii se înfurie pe vechiul Marinar pentru a fi ucis pasărea de noroc bun.
Și am făcut faptă blestemată,
Și le-am adus doar vaier:
Toți au rostit, eu am ucis pasărea
Ce făcea briza să bată.
Ah nenorocitul! au spus, să ucidă pasărea
Ce făcea briza să bată!.
Însă când ceața s-a risipit l-au justificat pe același și astfel s-au făcut complici la crimă.
Nici pal, nici roșu, ca îsuși al Dumnezeului cap,
Gloriosul soare se ridică:
Și toți au rostit, eu am omorât pasărea
Ce aducea neguri și ceață.
Briza frumoasă continuă; corabia intră în Oceanul Pacific și plutește spre nord până ajunge la Linie.
Frumoasa briză bătea, albă spuma curgea,
Slobodă ne-urma brazda;
Am fost primii ce vredodat-am izbucnit
În acea mare tăcută.
Corabia se liniști brusc.
Jos căzu briza, pânzele jos căzură,
Ce trist cât putea fi;
Iar noi vorbem doar să-ntrerupem
Tăcerea-acelei mări!.
Totu-ntr-un cer încins și de-aramă,
Nenorocitul de Soare, la prânz,
El ne stătea chiar pe catarg,
Nu mai mare ca Luna.
Zi după zi, zi după zi,
Ne-am înțepenit, nici respirând, nici mișcând
Fără un scop ca o corabie zugrăvită
Pe-un zugrăvit ocean.
Și Albatrosul începe să fie răzbunat.
Apă, apă, peste tot
Și scândurile se-mbibau
Apă, apă, peste tot
Nici o picătură de băut.
Chiar adâncul putrezea: O, Hristoase!
C-așa ceva poate fi!
Da, ființe mâloase se urcară pe picioare
Pe marea cea mâloasă.
În jur, în jur, în zăpăceală și legănare
Focurile morții dansau în noapte;
Apa, ca ale unei vrăjitoare uleiuri
Ardea verde și-albastru și alb.
Un Spirit i-a urmat: unul din locuitorii inivizibili ai acestei planete, nici suflete îndepărtate, nici îngeri, în legătură cu care învățatul iudeu, Josephus și platonicul constantinopolitan, Michael Psellus, pot fi consultați. Sunt foarte numeroși și nu este nici o climă fără unul sau mai mulți.
Și câțiva în vise au fost înștiințați
Că un Spirit ne chinuia;
Ne urma la nouă noduri adâncime
Din pământul de ceață și zăpadă.
Și orice limbă, în groaznică sete,
Era ofilită la rădăcină;
Nu puteam vorbi, de parcă
Am fi fost înecați cu funingine.
Corăbierii în necazul lor aruncă toată vina pe vechiul Marinar: semn pentru care îi atârnă moarta pasăre marină în jurul gâtului.
Ah! ce mai zi! ce priviri rele
De la bătrâni și tineri!
În loc de cruce, Albatrosul
De gât mi-l atârnară.

Stefan Vlad - Greu E Să Fii Marinar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde de stejar, măi mândro,
Greu e să fii marinar, măi mândro!
Treci pe-acasă tot mai rar
Și ţi-e inima pe jar
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Lăsai casă, lăsai prag, măi mândro,
Și tot ce-am iubit cu drag, măi mândro!
Marea s-o ascult din larg
Stând de veghe la catarg
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
În colţul de la năframă, mândro,
Strânge-ţi roua de sub geană, mândro!
Grea şi tristă-i despărţirea
Când pe mare ţi-e iubirea!..
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Ţese, mândro, trei ştergare, mândro,
C-am să vin din depărtare, mândro!
Şi mai ţese trei peşchire
Că la toamnă o să-ţi fiu mire!..
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Şi-o rochie de mătase,
C-am să mi te fac mireasă,
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..

Marica Pitu - Cântec de la Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde de cicoare, dorule,
Maică, inima mă doare, dorule
Că iubesc un marinar, dorule
Și-i plecat de-aproape-un an, dorule.
Peste mare-i cu vaporul, dorule
Și m-a lăsat să-i duc dorul, dorule
Dorul și cu dragostea, dorule
Mi-au fript mie inima, dorule.
Pescăruș din largul mării, dorule
Tot la vremea înserării, dorule
Mi-aduci vești din depărtare, dorule
Sub a tale aripioare, dorule.
Surioară, dragă mare, dorule
Spune-mi tu ce vezi în zare, dorule
Nu vezi un vapor venind, dorule
Sub el valuri spumegând, dorule.
Și plecai cu dor pribeag, dorule
Pe malul mării cel drag, dorule
Să-l văd pe badea venind, dorule
Cu batista fluturând, dorule.
Să-l văd pe badea venind, dorule
Cu batista fluturând, dorule

Rafael Alberti - Din Largul Mării IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă țăran m-am născut,
de m-am născut marinar,
de ce mă țineți aici
când acest aici mi-e-n zadar?.
Într-o bună zi, o, cetate
pe care-n veci nu te-am iubit,
într-o bună zi – tăcere! –
vei afla că am pierit.

Rafael Alberti - Marinar Pe Uscat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Branhii aș vrea și aripioare
căci vreau să mă căsătoresc.
Iubita mea trăiește-n mare
și niciodată n-o zăresc.
Diminețile plantatoare
prin ale sării văi și unde,
aleasa mea, o, lucrătoare
prin albele livezi afunde.
Niciodată nu te-oi vedea-n grădină,
grădinița mea, nicicând,
tu, albă-a zorilor lumină!

Rafael Alberti - Din Largul Mării III

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-ar veni Garcilaso cumva,
al său scutier eu m-aș face;
că bun cavaler mai era.
Și haina-mi de marinar
veșmânt de război s-ar chema
în al spadei lui licăr de jar;
că bun cavaler mai era.
Ce dulce-n auz: luptător
alături mereu de-a lui șa!
În mâini pălăria-mi cobor
că bun cavaler mai era.

Rafael Alberti - Pirat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ciclul „Un marinar pe uscat” (1924).
Pirat de mare și cer
voi fi, de n-am fost cumva.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o, ei bine,
o voi fura!
Pirat de mare și cer,
pe-un contratorpilor,
cu șase matrozi străjuind,
trei câte trei într-un schimb.
De n-am furat aurora,
de n-am furat-o cumva-
ei bine, o voi fura!