Frunză verde de cicoare, dorule,
Maică, inima mă doare, dorule
Că iubesc un marinar, dorule
Și-i plecat de-aproape-un an, dorule.
Peste mare-i cu vaporul, dorule
Și m-a lăsat să-i duc dorul, dorule
Dorul și cu dragostea, dorule
Mi-au fript mie inima, dorule.
Pescăruș din largul mării, dorule
Tot la vremea înserării, dorule
Mi-aduci vești din depărtare, dorule
Sub a tale aripioare, dorule.
Surioară, dragă mare, dorule
Spune-mi tu ce vezi în zare, dorule
Nu vezi un vapor venind, dorule
Sub el valuri spumegând, dorule.
Și plecai cu dor pribeag, dorule
Pe malul mării cel drag, dorule
Să-l văd pe badea venind, dorule
Cu batista fluturând, dorule.
Să-l văd pe badea venind, dorule
Cu batista fluturând, dorule
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul profund pentru iubitul ei marinar, plecat pe mare. Ea caută semne ale întoarcerii lui, implorând natura să-i aducă vești și să-l aducă înapoi acasă.