Maria Lătărețu – Versuri.pro

Maria Lataretu - În Pădurea Din Lelești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În pădurea din Lelești.
Maria Lătărețu.
I. Frunzuliță meri crețești, of, of
În pădurea din Lelești
Primăvara cântă cucu
De se-aude pan’ la Runcu.
II. Du-mă, dorule, mai iute, of, of
La căsuța de sub munte
La gura izvorului
Sus pe valea Runcului.
III. Să mă urc în vârf de plai
Să mă întrec cu cucu-n grai
Dar eu să cânt mai cu foc
Să stea Jaleșu’ pe loc

Maria Lataretu - Uită-te, Neică, Uită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uită-te, neică, uită.

1. Firicel fir de cucută
Uită-te, neică, uită
Ori ți-e frică și ți-e teamă
Să nu bage lumea-n seamă
C-am trăit neică-ntr-o casă
Și nu m-ai văzut frumoasă
Și cât am stat lângă tine
N-aveai ochi și pentru mine.

2. Țineam casa ca o floare
Tu tânjeai a supărare
Țineam casa luminată
Tu tot cu fruntea-ncruntată
Supărată de iubire
Nu-mi veneam neicuța-n fire
Mai aflam vreo alinare
Numai munca de ogoare.

3. Acum neică lumea vede
Lumea vede și mă crede
De mă simt ca-ntr-o lumină
Ca o floare-ntr-o grădină
Ca nu-i lege să te lege
De cine nu te-nțelege
Și nu sta neicuța dragă
Nu sta-ntr-un om lumea-ntreagă

Maria Lataretu - Nu Vine, Neică, Nu Vine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I. Nu vine, neică, nu vine
Că nu-i mai e dor de mine
Nu mai vine pe uliță
Că nu-i dor de guriță
Degeaba-l aștept afară
Că nu vine-n astă seară
Degeaba întrebai luna
Că nu l-a văzut nici ea.

II. Să știu c-ar veni, neicuță
I-aș pardosi potecuța
Cu floricele mărunte
Neicuța să nu mă uite
I-aș semăna micșunele
Să calce neica pe ele
Floricele mai mărunte
Neicuța să nu mă uite.

III. Nu te-am uitat, mândruța
Deseară vin pe ulița
Nu semăna micșunele
Că mi-s dragi coadele tale
Părul tău miroase-a floare
Când te vede neica moare
Și-ai gurița dulce fragă
De când te-am văzut mi-ești dragă

Maria Lataretu - Colindai Valea Toată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colindai valea toată
Maria Lătărețu.
I. Colindai valea toată
Pe unde iubeam odată
La fagu’ din poieniță
Mă umbream cu-al meu neicuță
Avea crengile stufoase
Mă umbream la umbra deasă.
II. Acum îl găsii uscat
De vârf în jos aplecat
Nici o frunză nu mai are
Nici un lăstar nu-i răsare
Nici o frunză nu-i văzui
Și oftăi de mila lui.
III. Unde-ți e umbra fagule
Unde îți sunt frunzele
Vezi tu mai voinice bine
De când n-ai dat pe la mine
Multă vreme a mai trecut
Și eu am îmbătrânit.
IV. Stătui mult și mă gândii
Fuga prin lume trecui
Tinerete ce-am avut
Nici nu știu când a trecut
Tineretea mi s-a dus
Bătrânețea m-a ajuns

Maria Lataretu - Gilortule Apă Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gilortule, apă bună
Maria Lătărețu
I. Foaie verde și-o alună
Gilortule, apă bună
Apă bună de băut
Eu nu pot să te mai uit.
II. Nici pe tine, neiculită
Când veneai să-ți dau gurița
Pe malu’ Gilortului
Noi ne-am sărutat întâi.
III. Și-apoi când m-am măritat
Gilortule, te-am lăsat
Lasă-i casa și zavoi
Lasă-i câmpu’ cu trifoi
Lasă-i și pe neicuța
Să se-nsoare cu alta

' Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maria Lătărețu
De ascultare
re m
3x.
Cine trece Câmpu’ Mare.

1. Cine trece Câmpu’ Mare /
Neicuța vine călare / bis
Calu-i zboară ca vântu’
De n’atinge pământu’ /bis
Paru-i negru’n capu lui
Cum e pana corbului / bis.

2. Du-te maică să-l oprești /
Că-i oltean de la Bălcești / bis
Și-i frumos ca soarele
Când lumina văile / bis
Ochii lui negri-căprui
Fură inima oricui / bis.

3. Spune-i maică să oprească /
Să nu mă mai ocolească / bis
C-aseară m-a ocolit
Toată noaptea n-am dormit /bis
Numai la el m-am gândit /bis

Maria Lataretu - Pe Sub Poala Pădurii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maria Lătărețu
De ascultare
mi m
4 x.
Pe sub poala pădurii.

1. Pe sub poala pădurii
Auzii glasul mandrii
Cântai pan’ ameții
Și pe mandra n’o găsii
Pe unde venea mandra
A crescut mare iarba
Și nu mai văd potecuța
Pe unde venea mandruța.

2. Legai pușca bine-n spate
Și mă dusei mai departe
Mă-ntâlnii c-o pasărea
Și-ntrebai de mandruța
Voinice n-o căuta
Că și-a schimbat poteca
A tăiat drumu’ pe-ndoua
Și-a făcut dragoste nouă.

3. Colo-n vale la izvor
La umbra de păducel
Mandra ta-i c-un voinicel
Stă cu pușca lângă el
Că și el e vânător
Și mandra ta nu mai cântă
Stau la umbra și mănâncă
Mănâncă pui și bea vin
Și-i da merele din sân.

4. Taci pasăre nu mai spune
C-o să trag cu pușca-n tine
Pasărea din loc zbura
Și-n codru se rătăcea
Da’ voinicu’ supărat
Nebăut și nemâncat
Puse pușca căpătâi
Și cu doru s-a-nvelit
Îl luă somnu’ și-adormi
Pe sub poala pădurii

Polina Manoilă - Visul Mariei Lătărețu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o zi pe la chindie
Te-a luat somnul, Marie,
Maria când se trezea
Visul Anei îl spunea:
– Ană, ce urât visai,
Că la Tică mă mutai,
În grădina părăsită
Unde păsări nu mai cântă,
Unde păsări nu mai cântă
Și toată lumea-i tăcută.
Atunci Ana ce-i spunea:
– Stai acas’, nu mai pleca,
Că ți-e sănătatea rea,
Stai, Mio, nu mai pleca!
– Ană, vin’ la Mia-ncoa,
Vino și fă-mi valiza,
Fie ploaie, fie vânt,
La Moldova tot mă duc!
Și cu lacrimi îmi zicea
– Merg că m-așteaptă lumea!.
Înainte de-a pleca
Prin toată casa umbla,
Pe pereți că se uita,
Prin toată casa privea,
Parcă inima-i spunea
Că-napoi nu mai venea,
Degeaba Ana-i spunea,
Pe Maria n-o oprea,
Rămas bun Maria-și lua
Și la gară ea pleca.
În trenul care mergea
Tot mai rău ea se simțea
Și-n ziua de miercurea
Mari dureri de cap o lua,
În mașină se urca
Și la Românești pleca,
Ea pe scenă se urca
Multe cântece cânta,
Publicul o-ncuraja,
Testamentul și-l lăsa.
Publicul o tot chema,
Maria le mulțumea:
„Vă las cântecele mele
Să vă petreceți cu ele!”.
Plecăciune le făcea,
Pe scenă se prăbușea
Ea sufletul că-și dădea,
Toată lumea o plângea:
„De ce pleci, Maria mea?
Stai cu noi și nu pleca!”.
Plânge-o, Gorjule, și tu
Că ea vestit te făcu,
O plâng, Gorjule, și eu
Și-o port în cântecul meu!