Colindai valea toată
Maria Lătărețu.
I. Colindai valea toată
Pe unde iubeam odată
La fagu’ din poieniță
Mă umbream cu-al meu neicuță
Avea crengile stufoase
Mă umbream la umbra deasă.
II. Acum îl găsii uscat
De vârf în jos aplecat
Nici o frunză nu mai are
Nici un lăstar nu-i răsare
Nici o frunză nu-i văzui
Și oftăi de mila lui.
III. Unde-ți e umbra fagule
Unde îți sunt frunzele
Vezi tu mai voinice bine
De când n-ai dat pe la mine
Multă vreme a mai trecut
Și eu am îmbătrânit.
IV. Stătui mult și mă gândii
Fuga prin lume trecui
Tinerete ce-am avut
Nici nu știu când a trecut
Tineretea mi s-a dus
Bătrânețea m-a ajuns
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și iubirea pierdută, folosind imaginea unui fag uscat ca simbol al trecerii timpului și al pierderii vitalității. Interpreta își amintește de vremurile fericite petrecute la umbra fagului, dar acum constată cu tristețe că atât copacul, cât și ea, au îmbătrânit.