Uită-te, neică, uită.
1. Firicel fir de cucută
Uită-te, neică, uită
Ori ți-e frică și ți-e teamă
Să nu bage lumea-n seamă
C-am trăit neică-ntr-o casă
Și nu m-ai văzut frumoasă
Și cât am stat lângă tine
N-aveai ochi și pentru mine.
2. Țineam casa ca o floare
Tu tânjeai a supărare
Țineam casa luminată
Tu tot cu fruntea-ncruntată
Supărată de iubire
Nu-mi veneam neicuța-n fire
Mai aflam vreo alinare
Numai munca de ogoare.
3. Acum neică lumea vede
Lumea vede și mă crede
De mă simt ca-ntr-o lumină
Ca o floare-ntr-o grădină
Ca nu-i lege să te lege
De cine nu te-nțelege
Și nu sta neicuța dragă
Nu sta-ntr-un om lumea-ntreagă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei femei care nu s-a simțit apreciată într-o relație. Ea găsește eliberare și validare în ochii lumii, realizând că nu trebuie să rămână într-o relație în care nu este înțeleasă.