Gilortule, apă bună
Maria Lătărețu
I. Foaie verde și-o alună
Gilortule, apă bună
Apă bună de băut
Eu nu pot să te mai uit.
II. Nici pe tine, neiculită
Când veneai să-ți dau gurița
Pe malu’ Gilortului
Noi ne-am sărutat întâi.
III. Și-apoi când m-am măritat
Gilortule, te-am lăsat
Lasă-i casa și zavoi
Lasă-i câmpu’ cu trifoi
Lasă-i și pe neicuța
Să se-nsoare cu alta
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o dragoste trecută, legată de frumusețea naturală a locurilor natale, în special râul Gilort. Naratoarea își amintește cu drag de momentele petrecute cu iubitul ei pe malul râului, dar și de despărțirea inevitabilă cauzată de căsătorie.