margine – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Mărgioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vai de pomul care crește
la margine de livadă:
cine trece știu că-l pradă
și de freamăt și de roadă.
Vai și de copacul care
crește-n marginea pădurii:
zi și noapte-l amenință
plumbul rece al securii.
Of, că marginile-s grele
și-ncep iară să mă doară.
Vai de omul ce trăiește
la o margine de țară.
Grea securea. Ca securea.
Cade, taie. Bietul, omul!
Tot venitul de aiurea
stăpânește, vede Domnul.

Dj Alexander - La Margine De Drum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mai pot să suport asta!
Spun tot ce am spus și înainte
Toate aceste cuvinte nu au niciun sens
Am găsit puțină fericire în ignoranță
Cu cât mai puțin aud, tu mai puțin vei vorbi, și așa viața mi se va prelungi
O să afli asta oricum
La fel ca înainte..
Tot ceea ce îmi spui
Mă duce cu un pas mai aproape de margine
Și sunt pe cale să cad
Am nevoie de puțin spațiu să respir
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de margine
Sunt pe cale să cad.
Am descoperit că răspunsurile nu sunt atât de clare
Îmi doresc să găsesc o cale de a dispărea
Toate aceste gânduri nu au niciun sens
Am găsit fericire în ignoranță
Nimic nu pare să dispară
Iar și iar
La fel ca înainte.
Tot ceea ce îmi spui
Mă duce cu un pas mai aproape de margine
Și sunt pe cale să cad
Am nevoie de puțin spațiu să respir
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de margine
Sunt pe cale să cad.
Tot ceea ce îmi spui
Mă duce cu un pas mai aproape de margine
Și sunt pe cale să cad
Am nevoie de puțin spațiu să respir
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de margine
Sunt pe cale să cad.
Taci când vorbesc cu tine!
Taci, taci, taci
Taci când vorbesc cu tine!
Taci, taci, taci
Taci, sunt pe cale să cad.
Tot ceea ce îmi spui
Mă duce cu un pas mai aproape de margine
Și sunt pe cale să cad
Am nevoie de puțin spațiu să respir
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de margine
Sunt pe cale să cad.
Tot ceea ce îmi spui
Mă duce cu un pas mai aproape de margine
Și sunt pe cale să cad
Am nevoie de puțin spațiu să respir
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de margine
Sunt pe cale să cad

Sava Negrean Brudascu - Merge Dorul Pe Margine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merge dorul pe margine
Și se uită-n sân la mine,
Și se uită la mărgele
Cine-o dat banii pe ele,
Și se uită la cercei
Cine-o dat banii pe ei.
Două doruri într-un loc
Nu-ți trebuie mai mare foc,
Măi bădiță, ochii tăi,
Multă dragoste-i în ei,
Cu ochii m-ai fermecat
Când la mine te-ai uitat.
De n-ar fi ochi și sprâncene
N-ar mai fi pe lume rele,
Relele de om se leagă,
Nu-l lasă cu mintea-ntreagă,
Și de mine s-or legat,
Nu mai am hodină-n pat,
N-am hodină până mor,
Numai dragoste și dor.

Constanţa Buzea - De Margine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De margine, de sine-s îngânată
Deasupra trebuie că sunt copaci,
Te las să spui cuvinte, ori să taci,
Și libertatea asta te îmbată.
De margine, de sine-s îngânată,
Vecin cu stuful, ram năștea din ram.
În fân mirositor mă linișteam
De parcă aș mai fi fost aici odată.
Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,
Flori înecate, flori care înoată.

Grigore Vieru - Locuiesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăiește credința mea.
Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăiește speranța mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlocul ei
Dragostea mea pentru voi.

Grigore Vieru - Într-O Pită Mierla…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o pită
Mierla cântă,
În miezul ei.
Afară cântecul nu răzbate.
Să cânţi într-o pâine
Nu e uşor. Nu e uşor
Să cânţi
În ceaţa ei albă.
Ah, unde eşti, margine?!

Eta Boeriu - Era Un Loc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era un loc umil, ca printre resturi
de vară și pubele răsturnate,
la margine pe-un mal de lut și lutul
ce galben răspundea din mal luminii,
la margini de oraș printre molozuri
și tinichele tremurând în apă
cu frunze din pe vremuri pomi și totuși
răscumpărând rugina timpurie,
cu melci uscați și vreascuri pe sub iarbă
și iarba ca o carne peste oase,
era un loc umil ca printre resturi
de bucurii și ape curgătoare,
cu praf subțire-nfășurat pe glezne
mai gros și chiar mai cald decât o lână,
dar mai ales cu trâmbe de lumină
și cu noi doi ca două lungi șopârle
trecute, gudurându-ne la soare.

Elena Farago - La Marginea Orașului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Se-atârnase de-o trăsură,
Dar un sfârc de bici l-a dat
Jos, în glodul de pe stradă,
Și, sculându-se-nciudat,
Face-un semn cu pumnu-n aer,
Care spune neted: – Nici
Că mă las, când voi fi mare,
Să nu-ți trag și eu un bici!.

II.
Mama-i dusă-n târg și tata
După treburi – el stă jos
Și, cu fruntea strânsă-n palme,
Plănuiește-un joc frumos.
O, ar ști el să se joace –
De-ar avea cu ce – dar, faci
Jucării din ce-ți dă mâna,
Când părinții sunt săraci.
Ca un om ce-și știe rostul,
Robotește-acum, tiptil:
Într-o ladă hârbuită,
Minunat „motomobil” -.
Scăunașul mic e „capra”
Și ulciorul e „motor” –
Să mai spuie și-azi părinții
Că nu-i mare Puiul lor.

III.
Ceață, frig, noroi și apă
Ce se scurge-n șanț murdar,
Ici și colo mai mijește
Raza unui felinar.
Fluiere de fabrici, larmă
De copii cu cărți în mâini,
Lucrători ce-ncep în silă
Munca unei săptămâni.
Larmă, zbucium, apă, ceață
Și, deasupra tuturor,
Luptă soarele să-nvingă
Neclintirea unui nor.

Leo Butnaru - Către O Balamă Către O Poartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Casa noastră era cam în centrul satului
însă ieșea că locuim oarecum mărginaș,
poarta de la fântână fiind un fel de balama
care prindea o mahala de altă mahala
ce se mișcau, se închideau – deschideau
în dependență de ce pofte și dispoziții aveau.
Când eram mic
poarta-balama mă purta,
mă îndruma
când spre ieșitul în drum,
spre plinul satului,
când îndărăt spre brâul albastru al casei,
astfel deprinzându-mă cu lumea care
și ea
pe la margine (îmi ziceam) are vreo fabuloasă balama
cu care e prinsă de cer,
de vreo stea,
așa
ca poarta noastră,
ca poarta mea,
numai că pe poarta cerească îmbălămată
se dădea huța nu un boț cu ochi,
o bucată de humă,
ci vreun înger,
vreo ursitoare
care
în taina nopților își alegea cărare
spre casa lui Teodor al lui Ipatie
și a Anastasiei din Negureni
unde era așteptat
prunc de alăptat,
prunc de înfășat,
prunc de botezat.
(Bineînțeles, acea ursitoare
în ianuarie ’49 – secolul trecut –
îmi tăiase și mie cordeluța ombilicală
ca pe o panglică inaugurală.).
Apoi s-a făcut că odată
de acolo
de la prinderea uneia de alta a mahalalelor
unde mie mi se părea că viețuiam mărginaș,
acea balama,
acea poartă prinsă de ea
m-au transportat cu amplitudine ușor înfricoșătoare
la oraș.
O, salut, salut,
balama,
poartă de demult!
Salut și recunoștință!

Nichita Stănescu - La O Margine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nevoia de geometrie e o spălare,
nevoia de cifre
e un somn al revelației,
nevoia de cuvânt
e o negare a firescului.
Natură, tu, izbucnire în hohote de râs și de plâns
a celui care nu a râs și nu a plâns
niciodată!