Marginalizare – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Țuțu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Personaj simbol, de ratat;
Exemplu-al unei comune fade,
Unde din viață timpul roade
În palme mari… destin crăpat.
Este un păpușoi de ceară
Topit în mințile golașe
Ce cred în școli de prin orașe…
Ce idolu-a urmat cu fală.
Îi reprezintă inteligenți,
C-un an făcut la facultate;
E geniul, cel cu multă carte
Ce face proiect la petenți!.
Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerșetor zelos
Pe vorbe… pentr-orice tematic.
Etilizat ieftin în doze
De spirt, sau de rachiu „murdar”,
E veșnic negru cum grătar
Și-ndrăgostit… să îi faci poze.
Identitate nu mai are,
Căci și-a pierdut-o… undeva
Și nu-i se va renuvela;
„Deci niciun ban!.. Nici de mâncare!”.
A primit însă ajutor,
De un WC, ce-i este casă,
Pe-o curte hâdă, răpciugoasă;
„Să stea…” Pământu-i drept covor!.
Iarna-i mai negru, afroid
De cauciucurile arse,
Să-și scoată frigul de la oase;
Căci e și el…”humanoid”!?.
Ce degradant se prăvălește,
Pe zi ce trece-i tot mai dus;
Nu-ți mai citește de Iisus..
De viață nu-ți mai povestește.
E simplu, doar o excrescență
De-o tagmă-n curs de prăpădire;
Este-un rebut de omenire
Aflată în dispreț de prezență.
Transfigurat din fastuos,
Devine o paiață-n țoale
Întortochiate, rupte-n poale;
Vede anevoie, mai cețos..
E totuși înc-un emblematic,
Ce trebuie să-l vezi pășind,
Vorbind mai tare, sau tușind;
Un fost simpatic… antipatic!.
Nici nume nimeni nu-i mai știe,
E simplu locului cutumă,
Nevrută, dulce amertumă..
Care-ți recit-o poezie.
Mi-era precum un cert erou;
Deunăzi iar l-am căutat
Să-i dau mâncare, de-mbrăcat..
Dar niciun glas, niciun ecou.
Din întâmplare-am un răspuns,
Dar nu-i al lui… E-un cineva
Ce-mi spune; „Nu-l mai căuta!
Țuțu-a murit, îi era-ndeajuns..”.
Ca un făcut predestinat,
Doar moartea l-a repus pe rol;
Cu toții nume i-am aflat;
„Petre Mihai… și-a dat obol!”.
Am încă poza-i într-o carte,
Din timpul când îmi recita
„Luceafărul”, la o cafea..
Și-l am acum… o altă moarte……
15. 04. 2011

Dumitru Matcovschi - Mărgioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vai de pomul care crește
la margine de livadă:
cine trece știu că-l pradă
și de freamăt și de roadă.
Vai și de copacul care
crește-n marginea pădurii:
zi și noapte-l amenință
plumbul rece al securii.
Of, că marginile-s grele
și-ncep iară să mă doară.
Vai de omul ce trăiește
la o margine de țară.
Grea securea. Ca securea.
Cade, taie. Bietul, omul!
Tot venitul de aiurea
stăpânește, vede Domnul.

Dimitrie Stelaru - Înger Vagabond

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată fericirea.
Noi n-am avut alt soare decât umilința.
Dar până când, înger vagabond, până când,
Trupul acesta gol și flămând?
Ne-am răsturnat oasele pe treptele bisericilor,
Prin păduri, la marginea orașelor.
Nimeni nu ne-a primit niciodată,
Nimeni, nimeni.
Cu fiecare îndărătnicie murim
Și rana mâinilor caută pâinea aruncată.
Marii judecători ne-au închis,
Stăruind în ceața legilor lor,
Pe frunțile noastre galbene au scris:
„Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor.
Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor.”
Odată, poate, cu înfriguratele zori, vom sângera
Și spânzurătorile ne vor ridica la cer.
Dar, lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!
Într-o zi vom avea și noi sărbătoare,
Vom avea pâine, pâine,
Și un kilogram de izmă pe masă.

Vasko Popa - Măgarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Uneori zbiară, / Se scaldă-n praf, / Uneori / Atunci îl remarci. / De altfel ... →

Serghei Esenin - N-O Să-Ncep Ca Să Mă Mint În Van