Manole – Versuri.pro

Mihai Margineanu - Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În cârciumioara cu 18 capace
Zăcea la mijloc o sticlă de rom (plină)
Bețivii, toți, muriseră de sete
Că n-au avut un simplu tirbușon
Haide, Manole, adă tirbușonul
Că e păcat de sticla de rom
Altfel adio spriț și fericire,
Adio cântec și dansuri de tango
N-au fost uciși da’ au murit de sete
Că n-au putut să scoată un dop
Da’ noi jurăm să-l scoatem și cu timpul
Să nu lăsăm în sticlă nici un strop
Haide, Manole, adă tirbușonul
Că e păcat de sticla de rom
Altfel adio spriț și fericire,
Adio cântec și dansuri de tango
Suntem războinici ai cârciumilor noastre
Dintre bețivii cei mai dedicați
Vrem să cântăm și să ne simțim bine
Pe soartă, zău, nu suntem supărați
Haide, Manole, adă tirbușonul
Că e păcat de sticla de rom
Altfel adio spriț și fericire,
Adio cântec și dansuri de tango
Iar noi, beți morți, dansăm în chiloți
Pam, pam..

Mihai Rădulescu - Argeșii Din Veac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amintirii prietenului Poet Horia Nițulescu,
cel dintâi ascultător al acestor versuri
la Jilava.
Ce turle, turle… Argeșii din veac,
Lipiți între chirpici cu gingășie,
Se-mplântă-n calendar și-n veșnicie
Să fie semeției noastre leac.
Manole, pasăre cu zbor din schele,
Bănatul tău rămas-a pe pământ:
Cu fiecare nou așezământ
Se tescuie un duh sub tencuiele.

Constantin-Aurel Dragodan - Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai pus temelie în zidul flămând
Și trupul femeii și sufletul tău,
Ca bivolii beznei, în goană trecând,
Să nu-l mai doboare cu fruntea în hău.
Manole, tu dăinui – mortar nevăzut –
În rar, nelumesc ctitorit giuvaer.
Și dacă sub aripa frântă-ai căzut,
În turle mereu te înalți pân’la cer.

Cenaclul Flacara - Ana Lui Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Voi zidiți și vă e greu
Dar în zid aici sunt eu – stingher
Hai, Manole, pune zid
Să nu pot să-l mai deschid
Hai, îmbracă-mă în zid – zid greu.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Pe oricunde sunt zidiri
Omul meu, să nu te miri
Le-au întruchipat doi miri – de rând
Doar că tu de-a pururi pleci
Eu rămân aici pe veci
Sclavă cărămizii reci – plângând.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Să te-nchini când vei pleca
Să nu uiți cândva,
Că-năuntru-i Ana ta – om crud
Milă cum nu poți să ai
Voi plecați către alt trai
Eu în zid abia mă mai aud.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Sângele mi-i încă viu
Voi nu știți că și eu știu
C-am să mor dintr-un pariu – stupid
Hai, Manole, fii mai demn
Cum să-ți faci aripi din lemn
Ai făcut la moarte semn – în vis.

Ion Taloş - Meșterul Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cei nouă zidari,
Nouă meșteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să-mi facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Ziua ziduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă
Și care va merge
Meșterul Manole
Luni de dimineață
Cu prânzu-nainte…
În zid s-o ziduiască.
Opt necredincioși…
Credința-o călcat,
Credință n-avea
Și ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meștere Manole,
El credința-și ține
Că el că nu-i spune
La nevastă-acasă.
Luni de dimineață
Ea mi se scula,
Pruncu-și scălda,
Prânzu-și făcea,
La bărbat pleca.
El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,
Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,
Ea mi-l ocolea,
Mai tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea
‘Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Mai tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zidarii mi-o lua
Și-n zid mi-o punea.
Nimic nu-i vorbea,
Num-o ziduia,
Zid pân’ la genunchi.
Ea din grai grăia:
– Voi nouă zidari,
Nouă meșteri mari,
Doar voi nu glumiți
De mă ziduiți
Zid pân’ la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o ziduia,
Zid până la brâu,
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meștere Manole,
Dar voi nu glumiți
De mă ziduiți
Zid până la brâu,
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-mi curge
Și copilu-mi plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o ziduia
Zid până la țâțe.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meștere Manole,
Ție nu ți-i milă
De a ta soție?
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-mi curge
Și copilu-mi plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o ziduia
Zid până la gât.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meștere Manole,
Ție nu ți-i milă
De a ta soție?
Văd că nu glumiți
De mă ziduiți.
Zid până la gât,
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-mi curge
Și pruncuşoru-mi plânge.
Da’ voi să-mi lăsați
Loc leagănului
La capu zidului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Și când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Și când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!

Noaptea Tarziu - Betoniera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Vreau să-mi schimb betoniera
Urc pe schele ca pantera
Când astup ziduri crăpate
Rup în două gletiera.
Într-o zi vreau să am mare betonieră mov
Iau găleata, gletiera adunate egal
Știu ce pot, zidesc orice, sincer nu refuz nimic
Eu fac artă, nu e muncă, sunt un Manole mai mic.
Nu mă stresez, nu vreau să am vreun ritm
Făcut pentru asta am inimă zid
Ți-am promis boss că e gata lucrarea
Dar până atunci vreau să vină mâncarea.
Ca Țiriac, plin de material
Tot timpul cu casca, că-mi place legal
O să scot lucrarea, stai
Hai cu felul principal.
Când cade mortar îl ridic
Că nu mă oprește nimic
Betoniera urc ca pantera
Sunt jet pe schelă, rup gletiera.
Ou, uite-mă, ou, Cuza se bagă, ia tot
Poți să faci orice raport
Da’ nu te certa cu mine, domnu’
Uite cât de bine a ieșit lucrarea, peretele e drept.
Refren:
Vreau să-mi schimb betoniera
Urc pe schele ca pantera
Când astup ziduri crăpate
Rup în două gletiera.
Toată ziua betoniera
Te rog nu mă deranja, nu, nu, nu
Nu muncim, cârpim, dormim, dormim
Salamu-i pe ziar, noi când mâncăm cinstim.
Am fost în Italia, poți să-mi zici Șampani
Mă cheamă Fănuț, dar așa-mi zic dușmanii
Ei zic că sunt lace, dar eu am no sono
Mă port la cămașă că-s băiat giorno.
M-am întors în țară cu mâna crăpată
Le-am zis că-n Italia așa se poartă
Am poze de-acolo, le-am pus și în ramă
Mi-am luat și Ferrari, da’ l-am uitat la vamă.
Când iau ciment, nu îl iau în sacu’ lor
Se strică calitatea, nu se face ușor
Oou, am intrat în șantier, n-am loc
Mută schela, pune-un boloboc.
Refren:
Vreau să-mi schimb betoniera
Urc pe schele ca pantera
Când astup ziduri crăpate
Rup în două gletiera

Vacanta Mare - Balada Lui Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Manole, Manole… iarăși ai mâncat fasole, dă-te dracu…
Doamne, mă jignești de mă-nvinuiești.
Că dacă mâncam, și mă ș***am
Munții netezam, Argeșu-l secam, Codrii defrișam și chiar Hiroshima zicea: respect, toată stima.
Iar Măria Ta brusc se scorojea.
Vodă nu credea, și îl întreba:
De unde-am simțit, un miros cumplit?
Nasu-mi sângera, părul îmi pica, crampe m-apucau,
Mațele-mi ieșeau, ochii îmi ieșeau, dinți-mi putrezeau…
Tu nu știi cumva, de unde venea, ăst miros cumplit?
Poate-am râgâit…
Bă Manole, eu am venit la tine că știu că pui gresia bine.
Vreau să-mi faci o vilă mare să las lumea fără glas,
Și să zică „‘Ete-al dracu ce biserică și-a tras!”
Păi nu v-am spus eu vouă că vreau vilă nouă?
Hai acuț la treabă, n-o mai luați la…
Lasă doamne, lasă. Că-ți facem o casă, cu gard împrejur să te doară
Curte asfaltată și-o grădina lată, cu iarbă destulă să ne pupi
Și îndată să-mi porniți, vilă să-mi clădiți,
Cum pe lume nu e, că vă dau și…
Banii la sfârșit cum am stabilit.
Atunci Manole se culcă. Și-așa culcat rămase.
Și-n somn visă că termină… Așa e, terminase.
Bă Manole, tot vorbim și timpu’ trece.
Nu v-am zis că vreau o vilă? Și tu stai și-o freci la rece?
Îți dau termen 6 zile să termini ce-ai început,
Că de nu vin cu armata… Și pe mama ta o cunosc destul de bine, și pe părinți și pe copii.
Visă că va sacrifica o nevastă de-a lor,
Și spuse meșterilor toți de visu’-ngrozitor.
Îngândurat, unul din ei cu glasul jumătate spuse: „Nu e sacrificiu, e o necesitate”.
Și ca să nu ne mai certăm, eu îți propun băi frate
În loc de una să-ncercăm să le zidim dracu pe toate.
Ana însă alerga, dacă-i dădeai o țuică,
Și ca Iulia Negură și ca Maricia Puică.
C-avea mamă un picior, cât roata de la tractor.
Și-o tălpoancă la picioare, ca de clasă muncitoare.
Ana alerga, iar Manole se ruga:
„Dă Doamne o ploaie, să curgă șiroaie, și pe Ana s-o întoarcă”
Însă Ana avea barca…
„Dă Doamne friguri uscate, să-nghețe apele toate, poate-așa Ana nu vine”
Însă Ana-avea patine.
„Dă Doamne și tu ceva, ca să nu mai aibe ea”
Și Doamne cancer îi da, că de astă nu avea.
Ana însă ajungea, și la toți ea le zâmbea
Și toți se-ngrozeau și cruci își făceau.
C-avea o față, de te lua cu greață.
C-avea mustăți pe oală, ca ciumara când se scoală.
Parcă-i paru’ pubian sau ciocu’ lui Vozganian.
Un ochi sus și unu jos, parcă-i Ciorbea ce-l frumos.
Și-avea dinți în gură frate, ca Vadim luciditate.
Și puțea așa de tare din cap până-ntre picioare,
Cred că folosea WC-ul, ca Funar UDMR-ul.
Meșterii fugeau de ea și strigau „Nu ne mâncaaa!”
Unu’ a c***t pe zid, deși nu era gravid.
Altu’ își umplu nădragii, dând cu capu-n stâlp ca Hagi..
Bă Manole, nu glumim. Hai bă vere s-o zidim.
Leag-o bine în frânghii, noi zidim și tu o ții.
Și zidu’ repede creștea pân’ la glenznișoare..
Pâm’ la pulpișoare… Pân’ la genunchioare… Pân’ la copsișoare…
Pân’ la… Și-n zona de nesimțire i-au lăsat aerisire.
Mănăstirea-i terminată. De sus de pe-acoperiș,
Manole strigă la meșteri: „Păzea vere că mă…”
Bă bă bă bă… Ce faci pe acoperiș?
Cum drăznești s-o lași slobodă drept în cap la Negru-Vodă?
Schele să-I luați, atent să nu vă udați.
Manole aripi făcea, de pe-acoperiș sărea…
Ceilalți meșteri priveau, și-ntre ei se sfătuiau
„Gata, a sărit tâmpitu’. Hai să coborâm cu lifu’.”
Și cum zbura el prin aer, dădu trei dume de fraier.
Deși filozof ca Heagen, niciodată n-o s-ajung.
Vă mai spun o cugetare: „Viața-i scurtă, gustu-i lung”

Vacanta Mare - Balada Mănăstirii Argeșului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În versuri cu Manole și cu contrastul lui Negru Vodă, încă nu l-au scos de la developat.
Pe Argeș în jos, sub un mal frumos,
iată vin în cale trei turme de miei cu Manole și cu 3 ciobănei (zi, bă, ce trebuie… vai de capu’ tău!)
Pe Argeș în jos, sub un mal frumos,
iată vin în cale 9 meșteri mari din Vaslui și cu sergentu’ 10 și era… (bă, bă, bă, termină, bă, ce drq!) și Coșbuc, și era și mistrețul (nu era Coșbuc).
Pe Argeș în jos, sub un mal mișto,
purtând GSM și zicând alo!
Iată se zărește, meșteru’ lu’ pește
și cu Manole 10,
Emilia Comișel – 10,
Temistocle Popa – 10,
30 de puncte pt Manole, mulțumim frumos.
Manole, Manole… iar mâncași fasole, mă?
Doamne, mă jignește, mă învinuiești
ca dacă mâncam și mă s*****m
munții netezeam, Argeșu’l secam, codrii defrișam și chiar Hiroshima zicea: toată stima!
iar Maria ta brusc se scorojea,
Voda nu credea și îl întreba:
de unde am simțit un miros cumplit?
nasu’ mi sângera, părul îmi pica, crampe m-apucau, mațele-mi ieșeau, ochii îmi plesneau, dinții îmi putrezeau… tu nu știi cumva de unde venea, ast’ miros cumplit?
Poate am răgâit…
Ba Manole, eu am venit la tine că știu că tu pui gresia bine,
vreau să-mi faci o vilă mare să las lumea fără glas și să zică: „ete al dracu’ ce biserică și-a tras!”
Păi nu v-am spus eu vouă că vreau vilă nouă?
Hai aci la treabă, n-o mai luați la…
Lasă, Doamne, lasă, că-ți facem o casă, cu gard împrejur să te doară-n…
Curte asfaltată și o grădină lată, cu iarbă destulă, să ne pupi…
Și-ndată să-mi porniți, vila să-mi clădiți, cum pe lume nu e, că vă dau și…
banii la sfârșit cum am stabilit
(da’ aș da toți banii odată).
Atunci Manole se culcă și așa culcat rămase
și în somn visa c-a terminat… așa e… terminase!
Ba Manole… tot vorbim și vorba trece,
nu ți-am spus că vreau o vilă și tu stai și o freci la rece?
Îți dau termen 6 zile să termini ce ai început,
că de nu vin cu armata
și pe mama ta o cunosc destul de bine, mă… și pe părinți… și pe copii!
Visa că va sacrifica o nevastă de-a lor și spuse meșterilor toți de visu-ngrozitor.
Îngândurat, unu’ din ei cu glasul jumătate îi spune: „nu e sacrificiu, e o necesitate.”
Și ca să nu ne mai certăm, eu îți propun, bă, frate, în loc de una, să încercăm să le zidim dracu’ pe toate!
Ana însă alerga dacă-i dădeai o țuică…
și ca Iulia Negura și ca Maricica Puica
c-avea mama un picior, cât roata de la tractor
și o talpoancă la picioare ca de clasă muncitoare.
Ana alerga, iar Manole se ruga:
„Da, Doamne, o ploaie, să curgă șiroaie și pe Ana s-o întoarcă!”
Însă Ana avea barca.
(***!)
Da, Doamne, friguri uscate, să-nghețe apele toate, poate așa Ana nu vine!
Însă Ana avea patine!
Da, Doamne, și tu ceva, ca să nu mai aibă ea
și Doamne, cancer îi da, că de asta nu avea!
Însă Ana ajungea, la toți le zâmbea, și toți se-ngrozeau și cruci își făceau
c-avea o față de te lua cu greață
c-avea mustăți pe oală ca ciumara când se scoală
parcă-i părul pubian sau ciocu’ lu’ Voșganian
un ochi sus și unu’ jos, parcă-i ciorbea cel frumos
și avea dinți în gură, frate, cât Vadim luciditate
și putea așa de tare din cap până-ntre picioare, cred că folosea WC-ul ca Funar UDMR-ul.
Meșterii fugeau de ea și strigau: „Nu ne mâncaaa!”
Unu’ a****a pe zid, deși nu era gravid
altu’ își umplu’ nadragii, dând cu capu’n stâlp ca Hagi.
Ba, Manole, nu glumim, hai, bă, vere, s-o zidim!
Leag-o bine în frânghii, noi zidim și tu o ții!
Și zidu’ repede creștea până la gleznisoare, până la pulpisoare, până la genunchioare, până la copșisoare, până la… și-n zona de nesimțire, i-au lăsat aerisire.
Mânăstirea-i terminată!
De sus de pe acoperiș, Manole striga la meșteri: „Pazea, vere, că mă…”
Ba, ba, ba, ba, ce faci pe acoperiș? Ba, cum de o lași slobodă drept în cap la Negru Vodă?
Schelele să i le luați, atent să nu vă udați!
Manole aripi făcea, de pe acoperiș sărea, ceilalți meșteri îl priveau, și-ntre ei se sfătuiau:
„Gata, a sărit tâmpitu’, hai să coborâm cu liftu’!”
Și cum zbura el prin aer, dădu’ trei dume de fraier
deși filosof ca Heagan, niciodată n-o s-ajung
vă mai spun o cugetare: „Viața-i scurtă, gustu-i lung!”

Balade Populare - Meșterul Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cei nouă zidari,
Nouă meșteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ș facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Ziua zidea,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă
Și care va merge
Meșterul Manole
Luni de dimineață
Cu prânzu-nainte..
În zid s-o zidească.
Opt necredincioși..
Credinț-o călcat,
Credință n-avea
Și ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meștere Manole,
El credința-și ține
Că el că nu-i spune
La nevast-acasă.
Luni de dimineață
Ea mi se scula,
Pruncu și-l scălda,
Prânzu și-l făcea,
La bărbat pleca.
El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,
Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,
Ea mi-l d-ocolea,
Măi tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea
‘Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Măi tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zidarii mi-o lua
Și-n zid mi-o punea.
Nimic nu-i vorbea,
Num-o zidea,
Zid pân’ la genunchi.
Ea din grai grăia:
– Voi nouă zidari,
Nouă meșteri mari,
Doar voi nu glumiți
De mă zidiți
Zid pân’ la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zidea,
Zid până la brâu,
Ea iar din grai grăia:
— Manole, Manole,
Meștere Manole,
Dar voi nu glumiți
De mă zidiți
Zid până la brâu,
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-m’ curge
Și copilu-m’ plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zidea
Zid până la țâțe.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meștere Manole,
Ție nu ți-i milă
De a ta soție?
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-m’ curge
Și copilu-m’ plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zidea
Zid până la gâtu.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meștere Manole,
Ție nu ți-i milă
De a ta soție?
Văd că nu glumiți
De mă zidiți.
Zid până la gâtu,
Că zidu mă strânge,
Țâțișoara-m’ curge
Și pruncuşoru-m’ plânge.
Da’ voi să-mi lăsați
Loc leagănului
La capu zidului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Și când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Și când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!

Alternosfera - Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gust din miezul nopții,
Muşc amurguri grele
Pribeag îmi sunt
Mă clatin, amețit de stele.
N-ochii tăi otrava,
Ce-mi udă rădăcina
De ce m-adormi cu lacrimi
Născute pe retină?
Așterne-apusul cerul,
Culeg un pumn de stele
Să împletesc în părul tău
Zeci de mărgele.
Coardă-ntinsă-n strună,
De an de ceas fug ore
Din zid bocește-o voce
Ce-ai făcut Manole?.
Gust din miezul nopții,
Muşc amurguri grele
Pribeag îmi sunt
Mă clatin, amețit de stele.
N-ochii tăi otrava,
Ce-mi udă rădăcina
De ce m-adormi cu lacrimi
Născute pe retină?
Așterne-apusul cerul,
Culeg un pumn de stele
Să împletesc în părul tău
Zeci de mărgele.
Coardă-ntinsă-n strună,
De an de ceas fug ore
Din zid bocește-o voce
Ce-ai făcut Manole?.
Lasă-mi ochii larg închiși!
Lasă-mi ochii larg închiși!
Lasă-mi ochii larg închiși!
Să uit, c-am venit
Ca să mă duc!!!.
Lasă-mi ochii larg închiși!
Printre voi să umblu mut,
Între ieri și mâine prins
Să uit, c-am venit
Ca să mă duc!!!