Lupta internă – Versuri.pro

Snoppy - Lasă-Mă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-ai simțit vreodată singur și neputincios?
Ai simțit vreodată… ură cu adevărat?
Ai simțit vreodată…
Ai simțit vreodată cum e să cazi în gol?
Tot drumul care l-am parcurs mi s-a părut ușor
Simte-mi ura… eu n-aș mai vrea să simt nimic
Ce am de spus de aici încolo n-am cum să explic
Privesc în jur și-ncep să aud cum țipă lumea
Și-l văd plângând pe cel care adesea glumea
Spunea povești… mă-ntreabă „de ce nu vorbești?”
Ridică-te-n picioare, spune-mi ce gândești
Ce vise ai, răspunde-mi de ce faci ce faci
De ce mă privești, de ce-mi zâmbești, și de ce taci?
Mă văd c-alerg mereu pe același drum, ce-ai vrea să spun?
Cum e să ai tot ce-ți dorești și bum să se transforme-n scrum?
Cum e să plângi, să nu știi unde vrei s-ajungi?
Cum e să vrei ceva și-atât de tare-n pumn să strângi?
Cum e să scrii o piesă și să vrei mai mult?
Cum e s-auzi din spate „cântă oricum nu te-ascult”?
Cum e să alegi deși n-ai vrut să alegi nimic?
Cum e să vrei să-ți trăiești viața măcar un pic?
Mă-ntreb de ce și încă nu-mi găsesc răspuns
Când știu că pot să schimb ceva de ce să stau ascuns?
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Se strâng pereți în jurul meu, e atât de greu
Mă simt așa ciudat de parcă n-aș fi eu
Singur în casă, m-așez la masă, mai bine lasă
Și-aud aceeași voce „chiar crezi că le pasă?”
Cum e când intri-n casă și nu știi ce să faci?
Ce simți când vrei să spui ceva și toți îți spun să taci?
Ce simți când toate-ți cad în cap dar re-apari zâmbind?
Ce simți când moare încă-un om și stelele se-aprind?
Ce simți când faci o promisiune și când n-o respecți?
Ce simți când știi că toată lumea fură dar se cred corecți?
Ce simți când știi că tot ce faci taci gata termină lasă-mă-n pace eu n-am nici o vină
Ce simți ce simți când minți spune-mi ce simți
Răspunde la-ntrebare nu strânge din dinți
Ce simți când cel mai bun prieten moare?
Acum du-te și zi-le cât de tare doare.
Cum poți să dormi noaptea? Tu nu știi ce vorbești
Cum e s-adormi plângând să vrei să nu te mai trezești?
Vrei să mă oprești. De ce? Eu mă hrănesc tot cu durere
Ce n-o să te omoare o să-ți dea putere.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.
E vocea mea..
E viața mea..
Nu-nțeleg ce vreți de la mine… acum știu bine
Mult prea multe voci aud și-aș vrea să se termine
Nu-nțeleg, doar o voce-mi spune „vei regreta”
Și mă-nfioară faptul că e vocea mea.

Morf & Rip - Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am rămas la fel, ca și la început
Și realizez acum că am atâtea să-mi imput
Un orgoliu mult prea greu de satisfăcut
Episoadele vor zice de neconceput
Tre’ să scriu, tre’ să mă mențin viu
Tre’ să fiu în continuare așa cum vreau să fiu
Să las în spate cerul negru pământiu
Am orizonturi noi în față, îmi e greu să le descriu
Tot sunt acuzat, cum că nu aș fi încercat
Discuții pasionale care m-au decepționat
Cuvinte încurajatoare ce m-au intrigat
Nimic palpabil să mă facă să fiu stimulat
Nu vreau să crezi că victimizez, nu asta fac
M-am aplecat și-am așteptat, dar cât mai vrei să tac?
Sentimente nedorite m-au acaparat
Oameni proști, fără să știe, m-au subestimat
Și-acum încerc nebunește să mă concentrez
Sunetul de tobe încă mă face să vibrez
Tot ce-i interzis mă face încă să delirez
Orice mă ajută numai ca să pot să evadez
Am principii, idealuri, chiar și vise
Și mi se pare c-am în față numai uși închise
Abuz insensibil de planuri compromise
Suprasarcina de cuvinte rămase încă nescrise
Atâția demoni, cât să mai lupt cu ei?
Decapitează și sparg tot în creerii mei
Spulberă și fac praf mii de idei
Îi las să-mi joace feste
Asta fac de obicei
Acum știu sigur că tre’ să schimb ceva
Soluția mea nu-i: du-te, dealer, da-mi dava
Am început să cred c-acolo sus e cineva
Și știu sigur că nu se va termina așa.
Aha.
Sărac te naști, sărac ești, sărac mori
Ești uscătură lor printre atâtea flori din zori
Pleci împiedicat și capul în nori
Încerci să zbori
BAI!!
N-ai cum să zbori
Tras pe sfori la propriu
Devii o animație
Faci senzație
Doar pentru simpla rație
Fără creație
Cea mai slabă afirmație
Pe care o susții cu atâta grație
Însă eu știu că nu-i târziu să fiu
Ce am decis să fac, ce am ales să scriu
Sunt viu, condus de un suflet arămiu
Ce-mi prelungește viața, mă scapă de sicriu
Ma scapă mereu de-o lume-ntreagă
Chiar și legat fiind, ea tot mă leagă
N-o să le meargă, o să-i vezi acum cum neagă
O să mă lupt cu ei, dar pregătiți-le o targă
O să vadă cum e să gândești cu sufletul
Cum e lumina când răsare-n întunericul
Cum îți rupi timpanele iubind doar sunetul
Cum judecata lor îți fute creierul
Cum stările sunt mai negre ca ciorile
Și prietenii mai vagi și decât zodiile
Așteptările sunt mici când zorile se pierd în gol
Favorizând probleme, sechelele
Se observă după ani de trudă
După care ajungi să bagi în tine
Doar carne crudă
Și ai senzația că mintea ta e surdă
Când, de fapt, ea nici nu vrea să te audă
Și ai să tragi de tine, o să devii o fiară
Gata să atace, dar și gata să dispară
O să ți se pară că ți-am fost o povară
Dar ce am scris eu, poți simți și tu într-o seară

Micu' - Foarte Tare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt și am fost un om rău, dar și bun câteodată
Am fost și sunt un om bun, dar rău niciodată
Noi credem că, da, știm cine suntem defapt
În realitate suntem cum ne vedem noi pe noi în cap
Am vorbit cu demoni, da vezi tu, am vorbit cu mine
Și demonul îmi zicea, copile ai un înger în tine
Câteodată am impresia frate că delirez
Dar defapt sunt bine după ce stau și mă calmez
Și să știi că, cine este mai deștept și iartă
Și înțelegerea poate fi considerată artă
Frate sunt bipolar și urăsc asta cu fiecare gând,
Urăsc să fiu așa și totuși uite îmi vine să râd
Sunt atât de fericit, de ce nu poți să vezi defapt?
Sunt atât de fericit, că îmi car pumni în cap.
Dar totuși în ciuda problemelor mele existențiale,
Nu am avut nici-o problemă și totul este foarte tare
Mi-a părut și rău, dar mi-a părut și bine
Uneori la timp, alteori mi-am bătut joc de mine
Viața în esență e cunoaștere din greșeli mereu,
Dar greșesc atât de des încât m-am săturat și eu,
O apuc pe cărări greșite din ce în ce mai des,
Ținând să cred că defapt este drumul cel ales,
Și ajung să îmi schimb așa părerile la minut,
Fratele meu, aș da orice să aflu cine sunt.
De asta scriu, și mă transpun în diferite situații,
Încercând să văd viața de la stradă la relații
De la faimă la avere, de la faimă la nimic
Prost să fii să nu ai piese cu mesaj diferit
Creierul se luptă, cu inima și e luptă strânsă
Ca și lupta din Irak, neîncetată încă
Dar totuși în ciuda problemelor mele existențiale,
Nu am nici-o problemă și totul este foarte tare
Am avut multe vise de mic
Și încă, uite că le am
Nu am renunțat niciodată la ceea ce visam
Orice vis am se leagă bineînțeles de ceva
Orice vis am se leagă bineînțeles cu muzica
Am avut momente grele și nu mă puteam descărca,
Aveam momente grele preferam mai bine le scriam
Le puneam pe un beat și o foaie și ideile curgeau
Mintea mea lucra în timp ce inima plângea
Mintea mea mi-ai zis, în viața care e rostul
Fă ceea ce îți place și urmează-ți scopul
Fă ceea ce îți place și du-ți soarta pan la capăt
Nu regreta nimic, fii un bărbat în viața
Cu bune cu rele, mi-am luat mereu lumea-n cap
Si desi am mai pierdut stiam, aveam mereu ceva de castigat
Și în ciuda problemelor mele existențiale,
N-am avut nici-o problema si totul era foarte tare!

Mitza - Ochii Din Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja.
Stai prea mult închis în tine
Asta nu îți prinde bine
Vorbesc ochii din oglindă
Știi că ei nu vor să mintă
Să te-aprindă, să te stingă
Gânduri negre se perindă
Lupta asta nu e ușoară, e neclară
Când oglinda-i aburită
Dar ei înțeleg tot ce nu spui
Că ți-e frică să te expui
Nu vorbești cu nimeni de o vreme
Nici măcar cu tine ca să transpui
Mult prea mândru să te supui
Prea distrat să mai compui
Ai crescut obișnuit să nu ai
Banii nu te ajută nici dacă-s destui
Vezi tu? Testu’ e că tu nu ești ca restu’
Asta e binecuvântare cât tu ești în stare să-i vezi sensu’
Altfel e doar o povară
Oglinda spartă, privirea goală
Stresul care nu e dat afară în timp se transformă-n boală.
Într-a ta colivie, o mie de vorbe asculți
Cât de vânată-i luna și ție îți pasă de orbi și de surzi
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja.
Cât să mai fugim, cât să mai reprim
Degeaba dormim că nu ne odihnim
Toți îmbătrânim
Hai că avem timp să fim cine vrem să fim, nu cine vor să fim
Tu vezi mereu paharul plin, așa ai fost de când ne știm
Știi cum să ne revenim
Muzica e antidotul oricărui venin
Ochii din oglindă încearcă să mă încurajeze, dar eu nu
Că ego-ul ține să se încăpățâneze să te lase să fii tu
Tot ce faci fă să conteze, dar vezi, nu îți pierde cumpătu’
Ca să te elibereze fără să crispeze zâmbetu’
E o luptă internă, începe de cum pui capul în pernă
Discuții cu tine, dilemă eternă
Slăbiciuni în lumea modernă
Încrederea în sine e o treabă supremă
Te ghidează în beznă ca o lanternă
Dacă refuzi s-o asculți și dispare, atunci devine o problemă.
Într-a ta colivie, o mie de vorbe asculți
Cât de vânată-i luna și ție îți pasă de orbi și de surzi
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja.
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, simt răcoare deja
Înțeleg tot ce n-ai să-mi spui, ai fugit deja

Chimie feat Flou Rege Si Bean - I & I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flou Rege:
Chimie, doi..
Şi vreau s-arunc
Frica, visul,
Lipsa, scrisul,
Din mână pixul,
Cad ca un viscol!
Am vremea, ceasul,
Linişte, cu timpul
Vibe-ul cu vinul cu Chimie
Si mă tot ţine anotimpu’!
Oglinda asta-n care doar să-mi văd faţa
Şoaptele, febra, ochii, nesiguranţa, nu
Vorbele, grija, când apar nopţile vraja
Se deschid porţile, strada şi dispar glumele, gata!
Lumina şi arta, cortina cu garda
Un suflet gol cu vina şi fuga găsind destinul şi soarta.
Soarele, luna, pământul cu aştii norii, furtuna
Cu vântul, dezastru şi în mintea mea-i tot una!
Îmi plac cărţile, muzica, munca!
Stările, iarba mult, viaţa cu lupta!
Mările, arta, muntele, jungla, nopţile, luna,
Străzile, stelele, când mă trezesc
Distrug lumea!

[Refren]
Bean MC:
I&I
Wanna ask you when you gonna stop the fight?
Doesn’t really matter if you’re black or white
You see my people gonna see the light right
We got living it’s about right right
Unite, my vision of peace with rights
See? all my future is bright
Paradise there is the flight
Leaving tonight doesn’t it go right right right?

Chimie:
Pa, la revedere!
Taca taca taca taca
Ceasu bate vere,
Viaţa bate filmu,
Dacă nu te bat eu primu
Dacă nu mă las de rele
Dacă nu mă las de rele, man!
N-am nevoie de cuvinte,
Vocea mea e un instrument!
Ram pam pam pam pam pam param para pam pam
Mişu’ a luat-o razna!
Am luat-o pe ulei în
Ideea că a luat-o pe aleea greşită
Taca taca taca nu-mi spune ce să cânt
Eşti arogant si mă faci să râd!
Cânt şi vând ce cânt!
Comerţ cu-n vers, aştept comenzi
Tre să trăiesc, reformulez
Tre sa mănânc, tre sa vânez!
Stăpânesc demonul din mine
Îl elimin treptat, îi spun:
„Ieşi din p**a mea afară şi pleacă d-aici,
Ieşi din p**a mea afară şi pleacă d-aici! „
Nu pe bune, nu mai suport!
Dar, gata, eşti un bun actor,
Toate astea de ce?
Toate pentru-un flow
Vi-l fac cadou!

Cosmin 13 - Un Pierdut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Infernul e cantina,
transpir prea in adanc
purgatoriu’ e in mine
respir prin gand
falimentu’ in ochii mei
demonii in varf, nu ma ating de ei
esecul se simte la orice actiune
incerc sa mint la a mea ratiune.
Trenu’ trece doar o data
trenu’ a trecut doar odata
nu s-a oprit la mine
s-a oprit la alta statie
am realizat ca sunt doar o fractie
ca numaru’ intreg din mine e blestem
n-am parte fatidica de acest tren
cat de fragil, un om sa lupte cu o lume
si sa vada realizarea doar cu o lupa.
Noaptea intr-o valiza
un vis ca un trip fara viza
nu visez o viata diviza
in secolu’ vitezii avansez la mai rau
la stress, cedez cand realizez ca deviez
si langa mine multe trec, eu raman in spate
si simt ca tre’ sa alerg, in mine nu mai cred.
Se ajunge la un moment in care se realizeaza
ca nu se mai poate face nimic
ca se moare, doar un pic
sa se caute un motiv de a trai
de a stii cum se poate continua
esecul se va accentua
crescand esponential
sacrificand un vis pentru un adevar brutal

Cosmin feat Cargando - Demonul Din Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Cosmin] Ascund negrul la mine în corp,
aduc demoni la lumină, apoi devin orb
sunt un corb captiv în ura de secole
speranțe, doar iluzii de glorie, nu-s formate din melocule
demonul din mine mă atacă cu reflexul optic
a destinului, septic a declinului, morbid a veninului
rătăcit printre spații virtuale și eclipse
înconjurat de decepții, apocalipse, cataclisme
concepția de „etern” încă nedescris în al meu vocabular
voi deveni doar un rar nume sculptat pe o piatră de sanctuar
dar, dacă într-un memorial, temporar voi fi citat total
spirit va capta dimensiuni însă concrete de al meu ireal
înger și demon, subiecte de teză și antiteză
argumente ezoterice-spirituale puse-ntr-o paranteză
și dacă intru-n vortex spațio-temporal pot descoperi concluzii-n metafizică și originea omului-n Geneza.
[Refren] În plină amiază prima zi se înserează
primul pusti se instalează după prima linie trasă
controlat de gânduri, și de numere prime
eu îmi fac treaba cu demonul din mine.
[cargaNdo] Din spatele blocului m-am ridicat și iară
de fiecare dată cad în propria capcană
ca-ți faci dosar penal, sau că-ți iei o amendă simplă
e doar începutul dependenței o să te prindă
totul e pe etape, ca pe acte etalate
capete pe tobe, tapete pe combe
la TV doar bombe, hombree, ba bre din catacombe
eși, demonul din mine, mă ține sub pres
e începutul erei, încontinuu te supune
manipulare, anihilare cam asta presupune
viața cumpărată cu bani, faimă și avere
în rest stăm sclavi supărați în tăcere
ca fiecare face ce face, că se vând pe lovele
și când rata crește mă umple de lene
până atunci vă urez noapte bună și de bine
ca eu îmi fac treaba cu demonul din mine.
[Refren] În plină amiază prima zi se înserează
primul pusti se instalează după prima linie trasă
controlat de gânduri, și de numere prime
eu îmi fac treaba cu demonul din mine

C. O. D. feat Ra' - Deraiări Ocazionale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Ra’]
Arcaș la modu-mi dezlănțui fantasma
Îmi iau spre porți elan mă piș pe porțelan
Le spulber masca
Sunt fix ce neg genetic
Ești ca Puya când s-a luat de Peg
Încalță-te cu mă-ta, îi zdreanță teoretic
Nu-mi demonstra
Un demon strangulat beși-n p***a mea
v-arăt cu degetu ca Urameshi
Simte-mi ura deși-n general e cancer
Și nu face excepții
Comoditatea mea zace-n decepții
Zar ce-l ții, atât de prost că-l scapi
E-un vârf de lance, o să se-nțepe celții
Mă-ntorc cu-n cap de leu ca Chelsea
Încearcă să reții,
Că diavolu-mi vorbește și-ncerc să-i prind tripu
Și-ncep să-i văd pe toți
Ca pe monezi, le lasă-n urmă dricu
Cine-l conduce, mă ling pe bot de ulcer
Un cer, e prea departe să mă piș
Și-l trag aproape-n m. u. g. e. n
E-o luptă strânsă, eu lupt să strâng, să-mi bag p***a-n fisk ca Peter
Fac ce mă taie capu, că arbitru și-a luat liber
Ce căcat, tinde
Niciun lanț nu se extinde
În seri plin de chestii ce nu știu de unde vin
Și mi-e greu să le previn
Să vină-n tine prinde-n plin.
[C. o. D]
Am o scârbă divină, și-o ură plină de vină
Ce-mi taie filmul, ca factura la lumină
Bag un shot de m*****ă cu Iisus, am mai spus
Că acolo sus, toate pe p***a s-au dus, ce răspuns
Mă întorc debusolat și agitat cu dureri de cap
Dar nu știu când am plecat sau ce am lăsat
Separat de resturi, semnez pactul cu Satan
Intru în clan, speram să judec totul ca Avram
Visam o mie și una de nopți trăite-n Paradis
Vis a vis de tine, însă repede m-am convins
Că mi-am învins destinul, nimeni nu mă crede
Am deșertul pe limbă, scuip miraje secrete
Stau într-o ureche muzicală, e rost de fală?
Vreau o reacție fatală văd roșu pe verticală
Faci avansuri materiale, lichidarea e prielnică
Arunc o predică drept piedică da nu-i eretică
Duci lipsa de metrică, reziști ca un debil
Dacă sar cățele pe tine înseamnă că ești zoofil
Unii așteaptă sfârșitul, eu îl privesc prin lupă
Alții dau cu sete când Pterodactilii scuipă

Carbon - Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Inima, doar ea simte, inima, ea nu minte,
câte-am tras, câte-am dres şi-am făcut, merg înainte, cu
durerea asta ce-o port în mine, dacă eram robot era mai uşor s-o suport, în fine.
Azi am filme horror, atras de-o lamă de ras,
sunt în impas, soro, nu vreau să fac primul pas.
Îmi arunci priviri tăioase, sângele începe să fiarbă.
Dispari, iluzie macabră, transfuzie cu otravă!
Oare am umbre-n gânduri transpuse-n sumbre rânduri?
Şi camera mea e o cutie funebră din patru scânduri.
Ochii fixaţi simt goi, ignoră pieptul ce scoate suspine,
ce-mi şoptesc că mai am un strop de viaţă în mine.
voci din senin pe un cristalin, ce apar dispar, revin iar
şi universul fizic se clatină iar şi iar.
Pare amplifică trecutul ce-a rămas, sub balast alb-negru color, depinde de contrast,
tu, inimă tragi semnalul când simţi calvarul
şi-n cele patru camere amesteci dragostea şi amarul.
Tu îmi tai răsuflarea, în cădere ca Niagara,
rămâi tare, inimă, că piatra şi du toată povara.
Cară, cară..
Inimă, du-le pe toate, îndură-le pe toate!
Mama s-a dus undeva sus, tata la fel,
cu sufletul descompus sunt la polul opus.
Ce-ar mai de spus, în acest ceas?
Decât un bun rămas în amintirea lor ce-mi dă fiori reci la parastas.
Dar tu, inimă, îndură! Să nu mă laşi în impas
fii bună cu mine că am bostanul pulbere şi praf, şi
cu femeia am comis-o grav, alte zdrenţe-n cearceaf,
merit toată cianura ei din privire şi glas.
Îi simt în ceafă suflul, cum îşi varsă năduful,
înăuntru toţi dracii urlă grotesc, vor să-mi invadeze duhul.
M-agăţ de îngeri albi ce plutesc pe marea albastră,
mă mut din cub în cub, şi lumea asta-i atât de vastă.
Oare-am strâns în mine toată tensiunea din soare?
Şi-am stins lava ce-mi curge-n vene cu apă de mare?
Prin urmare, orice sentiment a devenit sediment,
inimă de piatră, sper să las ceva în testament.
Inimă, tu ştii ce porţi în ţine, tu n-ai cum să mimezi fericirea, eşti crudă! Uneori te-aş smulge din piept, dar ţin prea mult la ţine, inimă!
Tu mă faci să simţ cum vibrezi, cum te strângi şi te relaxezi, odată cu mine. pe viaţă. aşa cum baţi..

Jager - Celălalt Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Lasă lumina să răzbată-n cameră, nu stinge becu’
Că întunericu’ mă face să scriu negru
Vreau să-ți vorbesc despre un om pe care îl cunosc de când mă știu
Trăiește-n mine, e viu
El este eu când eu nu-s eu,
Când eu sunt cineva care nu vreau să fiu
Vrea să mă ducă-n partea întunecată, da-i refuz oferta
N-ascult nici codu’ lui Dragon, nici calea samuraiului, și nici Omerta…
Singuru’ cod în care cred e codu’ muncii
Că mă ajută să țin lângă mine fata cu care vreau să-mi cresc pruncii
Îmi sapă adânc, în cele mai umbrite colțuri
Ale conștiinței, ca după veritabile comori…
Doar că el speră să găsească acolo-n loc de aur, ură
Și câteva eșecuri, și câteva frustrări
Iar vocea lui, deși e mută, îmi sună răspicat în cap
Cerându-mi insistent să tac
Spunându-mi că e timpu’ să-l las să vorbească
Și îmi e tare frică de ziua când o s-o fac
Gândindu-mă cu groază și cu trac
Că n-o să fie nimeni lângă mine să mă oprească
Poate că am nevoie de vreun psiholog sau de vreun psihiatru
Dar ce să fac cu el? Probabil o să-l sperii…
Nu cred că există vreun tratament care să-mi vindece subconștientu’ de lăsarea serii
Și implicit, de somn
Fiindcă atunci când dorm
Cuprins de vise, mă transform
Mai mult ca niciodată în celălalt om…

Refren:
Lumea poa’ să cadă
Nu-mi pasă (X4)
Vreau să merg acasă!
Lumea poa’ să moară
Nu-mi pasă (X4)
Lăsați-mă acasă!

Strofa II:
Noiembrie 2014, a doua luni din lună
Cu amintirea ultimelor luni, dându-mi impuls la mână
Scriu, și dacă scriu
Înseamnă că lumina nu s-a stins de tot în mine, și sunt viu…
Asta nu-i pentru voi, și n-ascultați, c-o să vă pară fără rost
E pentru mine, în încercarea de-a înțelege pe deplin ce-a fost
Mi-am spus-o în gând de mii de ori, dar simt nevoia să mi-o spun cu voce tare
Și în același timp, e ca și cum îmi cer iertare
Renunț la orice întrebare acuzatoare
Și-mi dau aprobare să mă iert,
Că nu-i nevoie să fiu dur cu felu’ meu de-a fi, și să mă cert
Pentru ceva ce poate alții ar fi făcut
Mult mai greșit, sau poate mult mai demult…
Mă simt învins, și-nvingător și scriu cu inima rănită
La fel de mult cum scriu cu mâna de sânge mânjită
C-am fost și agresor, și victimă-n același timp
Și mi-am simțit ochii plângând, abia clipind
La fel de mult, cum mi-am simțit și buzele rânjind
La fel cum mi-am simțit pumnu’ lovind
Și vine linie sub toate astea, și se-adună
Și chiar dacă balanța înclină mai mult spre partea rea, sau partea bună
C-o foaie și creionu-n mână, trag aer în piept
Sunt prea bun, și prea deștept
Și-acuma știu la ce m-aștept
Încât mi-e imposibil să mai pierd…
A doua oară dacă pierd, pier!

Refren