C. O. D. feat Ra’ – Deraiări Ocazionale

[Ra’]
Arcaș la modu-mi dezlănțui fantasma
Îmi iau spre porți elan mă piș pe porțelan
Le spulber masca
Sunt fix ce neg genetic
Ești ca Puya când s-a luat de Peg
Încalță-te cu mă-ta, îi zdreanță teoretic
Nu-mi demonstra
Un demon strangulat beși-n p***a mea
v-arăt cu degetu ca Urameshi
Simte-mi ura deși-n general e cancer
Și nu face excepții
Comoditatea mea zace-n decepții
Zar ce-l ții, atât de prost că-l scapi
E-un vârf de lance, o să se-nțepe celții
Mă-ntorc cu-n cap de leu ca Chelsea
Încearcă să reții,
Că diavolu-mi vorbește și-ncerc să-i prind tripu
Și-ncep să-i văd pe toți
Ca pe monezi, le lasă-n urmă dricu
Cine-l conduce, mă ling pe bot de ulcer
Un cer, e prea departe să mă piș
Și-l trag aproape-n m. u. g. e. n
E-o luptă strânsă, eu lupt să strâng, să-mi bag p***a-n fisk ca Peter
Fac ce mă taie capu, că arbitru și-a luat liber
Ce căcat, tinde
Niciun lanț nu se extinde
În seri plin de chestii ce nu știu de unde vin
Și mi-e greu să le previn
Să vină-n tine prinde-n plin.
[C. o. D]
Am o scârbă divină, și-o ură plină de vină
Ce-mi taie filmul, ca factura la lumină
Bag un shot de m*****ă cu Iisus, am mai spus
Că acolo sus, toate pe p***a s-au dus, ce răspuns
Mă întorc debusolat și agitat cu dureri de cap
Dar nu știu când am plecat sau ce am lăsat
Separat de resturi, semnez pactul cu Satan
Intru în clan, speram să judec totul ca Avram
Visam o mie și una de nopți trăite-n Paradis
Vis a vis de tine, însă repede m-am convins
Că mi-am învins destinul, nimeni nu mă crede
Am deșertul pe limbă, scuip miraje secrete
Stau într-o ureche muzicală, e rost de fală?
Vreau o reacție fatală văd roșu pe verticală
Faci avansuri materiale, lichidarea e prielnică
Arunc o predică drept piedică da nu-i eretică
Duci lipsa de metrică, reziști ca un debil
Dacă sar cățele pe tine înseamnă că ești zoofil
Unii așteaptă sfârșitul, eu îl privesc prin lupă
Alții dau cu sete când Pterodactilii scuipă

Sensul versurilor

Piesa exprimă o revoltă interioară și o critică acidă la adresa societății și a convențiilor. Versurile sunt pline de metafore și imagini violente, sugerând o luptă constantă cu proprii demoni și cu lumea exterioară. Artiștii își expun frustrările și deziluziile într-un mod agresiv și nonconformist.

Lasă un comentariu