Am rămas la fel, ca și la început
Și realizez acum că am atâtea să-mi imput
Un orgoliu mult prea greu de satisfăcut
Episoadele vor zice de neconceput
Tre’ să scriu, tre’ să mă mențin viu
Tre’ să fiu în continuare așa cum vreau să fiu
Să las în spate cerul negru pământiu
Am orizonturi noi în față, îmi e greu să le descriu
Tot sunt acuzat, cum că nu aș fi încercat
Discuții pasionale care m-au decepționat
Cuvinte încurajatoare ce m-au intrigat
Nimic palpabil să mă facă să fiu stimulat
Nu vreau să crezi că victimizez, nu asta fac
M-am aplecat și-am așteptat, dar cât mai vrei să tac?
Sentimente nedorite m-au acaparat
Oameni proști, fără să știe, m-au subestimat
Și-acum încerc nebunește să mă concentrez
Sunetul de tobe încă mă face să vibrez
Tot ce-i interzis mă face încă să delirez
Orice mă ajută numai ca să pot să evadez
Am principii, idealuri, chiar și vise
Și mi se pare c-am în față numai uși închise
Abuz insensibil de planuri compromise
Suprasarcina de cuvinte rămase încă nescrise
Atâția demoni, cât să mai lupt cu ei?
Decapitează și sparg tot în creerii mei
Spulberă și fac praf mii de idei
Îi las să-mi joace feste
Asta fac de obicei
Acum știu sigur că tre’ să schimb ceva
Soluția mea nu-i: du-te, dealer, da-mi dava
Am început să cred c-acolo sus e cineva
Și știu sigur că nu se va termina așa.
Aha.
Sărac te naști, sărac ești, sărac mori
Ești uscătură lor printre atâtea flori din zori
Pleci împiedicat și capul în nori
Încerci să zbori
BAI!!
N-ai cum să zbori
Tras pe sfori la propriu
Devii o animație
Faci senzație
Doar pentru simpla rație
Fără creație
Cea mai slabă afirmație
Pe care o susții cu atâta grație
Însă eu știu că nu-i târziu să fiu
Ce am decis să fac, ce am ales să scriu
Sunt viu, condus de un suflet arămiu
Ce-mi prelungește viața, mă scapă de sicriu
Ma scapă mereu de-o lume-ntreagă
Chiar și legat fiind, ea tot mă leagă
N-o să le meargă, o să-i vezi acum cum neagă
O să mă lupt cu ei, dar pregătiți-le o targă
O să vadă cum e să gândești cu sufletul
Cum e lumina când răsare-n întunericul
Cum îți rupi timpanele iubind doar sunetul
Cum judecata lor îți fute creierul
Cum stările sunt mai negre ca ciorile
Și prietenii mai vagi și decât zodiile
Așteptările sunt mici când zorile se pierd în gol
Favorizând probleme, sechelele
Se observă după ani de trudă
După care ajungi să bagi în tine
Doar carne crudă
Și ai senzația că mintea ta e surdă
Când, de fapt, ea nici nu vrea să te audă
Și ai să tragi de tine, o să devii o fiară
Gata să atace, dar și gata să dispară
O să ți se pară că ți-am fost o povară
Dar ce am scris eu, poți simți și tu într-o seară
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a artistului cu propriile demoni și dezamăgiri. În ciuda obstacolelor și a sentimentelor negative, el își reafirmă dorința de a continua să creeze și să lupte pentru a-și depăși limitele. Mesajul central este despre reziliență și găsirea puterii interioare pentru a merge mai departe.