Infernul e cantina,
transpir prea in adanc
purgatoriu’ e in mine
respir prin gand
falimentu’ in ochii mei
demonii in varf, nu ma ating de ei
esecul se simte la orice actiune
incerc sa mint la a mea ratiune.
Trenu’ trece doar o data
trenu’ a trecut doar odata
nu s-a oprit la mine
s-a oprit la alta statie
am realizat ca sunt doar o fractie
ca numaru’ intreg din mine e blestem
n-am parte fatidica de acest tren
cat de fragil, un om sa lupte cu o lume
si sa vada realizarea doar cu o lupa.
Noaptea intr-o valiza
un vis ca un trip fara viza
nu visez o viata diviza
in secolu’ vitezii avansez la mai rau
la stress, cedez cand realizez ca deviez
si langa mine multe trec, eu raman in spate
si simt ca tre’ sa alerg, in mine nu mai cred.
Se ajunge la un moment in care se realizeaza
ca nu se mai poate face nimic
ca se moare, doar un pic
sa se caute un motiv de a trai
de a stii cum se poate continua
esecul se va accentua
crescand esponential
sacrificand un vis pentru un adevar brutal
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de eșec, deznădejde și lupta internă a unei persoane care se simte pierdută și incapabilă să-și atingă potențialul. Versurile exprimă frustrarea și acceptarea unui destin nefavorabil, sacrificând visele pentru o realitate dură.