Emily Dickinson – XXXI
Luna e departe de mare, / Și cu mâini de ambră / Umblă ca un … →
Versuri corectate și adnotate
Luna e departe de mare, / Și cu mâini de ambră / Umblă ca un … →
O ceață albă-n pânze se lovește, / O lună-n cerul iernii înghețat, / Ca ochiul … →
Văd în codru cum sub lună / Zânele gonesc călare. / Zurgălăi aud cum sună, … →
Plângi, dulce, vântule prin lunci, / curgi, albă, tu, minunea lunii, / că alți bunici … →
Sufeream de alergia singurătății. Luna… / (Dar mereu năvălesc venerabile inerții / și gândurile mi … →
Lună magică, atât de purtată ești / Că, rupând tăcerea, / Peste bătrânele ostroave din … →
Lună, soare, apă, foc, / Tot norocul stă pe loc, / Eclipsă de soare, / … →
II. La fuite de la lune. / E-atâta pace împrejur, / Cuprins e totul de … →
Stă-n tăcere țărmul mării / Și se lasă-adânca noapte. / Luna iese dintre nouri, / … →
Mi-a năvălit prin geam șuvoi de lună, / de parcă-n cer s-a rupt un stăvilar. … →