Radu Gyr - Doina de la Ciuc
Cade noaptea-n umbre sure / și pe zarea dinspre Ciuc / iese luna din pădure … →
Cade noaptea-n umbre sure / și pe zarea dinspre Ciuc / iese luna din pădure … →
Din nou putrezinda pădure primește / Izvorul gângurind, / Tânguire ce răsună cristalin mai departe … →
Lună, / Pana cerului, / Velină, / Insensibilă, / Cari murmure de suflete goale? / … →
Luna evadează furioasă din nori / și împroșcă bucătăria cu stropi de lapte galben-verzui / … →
Pentru simțurile exterioare există pace, / O pace visătoare pe ambele mâini / Liniște profundă … →
Visează zveltul nufăr / Din iazuri, temător. / Iar luna îi răspunde / Cu luminosu-i … →
Prichindelul tatii, un crâmpei de rază, / legănat pe-o frunză lângă o furnică, / stă … →
Omul care păzea luneta părea să fie filozof, / părea să știe multe din tainele … →
Lună impudică, în lumina ta neașteptată / Se întoarce, acea umbră unde Apollo doarme, / … →
Luna e departe de mare, / Și cu mâini de ambră / Umblă ca un … →