Lună – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Călătorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tăcere-i și mergem cu fața spre lună…
S-aud zurgălăii în noapte cum sună,
Merg spornic rotașii și-o clipă mă sperii,
Văzând pe de lături cum fug prăștierii
De umbra lor însăși goniți în buiastru…
Pe-alocurea drumul se face albastru
Când scapă subt dealuri și luna s-ascunde,
Un miros de floare de cine știe unde
Ne-ajunge pe cale și-n urmă rămâne…
— “E-o vrajă trimeasă de-o fată, stăpîne,
E-o vrajă”, îngână zâmbind vezeteul,
Și murgii acum pășesc mai cu greul,
Și vorbele noastre, prietene bune,
Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune
Că fieștecare din noi își dă seamă
Că-n urma trăsurei ceva se destramă,
Și-aceea nu-i drumul, ci-i biata viață;
Că dulcea mireasmă, prin noapte drumeață,
Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul
Ce-l ia pretutindeni cu el călătorul,
Oriunde s-ar duce și-ar vrea ca să scape,
Subt naltele ceruri pe vastele ape…

Ion Caraion - Basorelief

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Luci pe obrazul de porfir și de toast
fluid misterios, părul atâtor ape.
Întors de la pol, într-un cadru fantastic,
Calea Laptelui se rostogolea. Vega – â
din aproape-n aproape.
Începea un peisaj de umbră și fier.
Cântecul s-a-ncolăcit pe după vorbe ca șarpele.
Risipită de soare, îi auzeam harpele
lunii din celălalt emisfer.

Direcția 5 - Luna Mea Din Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te-am văzut, era lună nouă
Nouă-n ochii mei, nouă-n gândul meu
Luna mea din cer.
Ai venit cu lună plină
Plină de mister, dulci făgăduieli
Luna mea din cer.
Plină de mister, dulci făgăduieli
Luna mea din cer

Nahapet Kuceac - Veșnic Aș Privi la Chipu-Ți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Veșnic aș privi la chipu-ți gingaș, luminat de lună,
Și te-aș săruta pe gura cu vin dulce îmbătată.
Ochiul tău e-al mării leagăn, gura: roze în cunună,
Și ție plină totdeauna de o rouă-nmiresmată.

Distinto - Luna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Simt căldura atunci când mă privești
Simt că zbor cu tine, când îți spui că mă iubești
Și iarna nu ne va uni
Iar nimeni nu ne va despărți
Aș vrea să-ți spun ceva ce tu nu știi
Am visat că va ninge atunci când noi ne vom iubi
Privește spre cer iubita mea
Coborâ primii fulgi de nea.
Iar cerul își așterne pe un alt covor
Și mi se umple sufletul de dor
Și simt că zbor.
Iar luna ne privește
Printre fulgi de nea
Mai mult strălucește.
Luna ne privește
Printre fulgi de nea
Mai mult strălucește.
Timpul trece, frigul nu mai simte
Ating ușor cu privirea, te alintă
Și totul e mai sclipitor
De iarna aceasta, mai fior.
Iar cerul își așterne pe un alt covor
Și mi se umple sufletul de dor
Și simt că zbor.
Iar luna ne privește
Printre fulgi de nea
Mai mult strălucește.
Luna ne privește
Printre fulgi de neaaaaaaaa
Mai mult strălucește.
Cine oare
Iarna ne cunoaște taina
Privește spre cer iubita mea
Coborâ primii fulgi de nea.
Iar luna ne privește
Printre fulgi de nea
Mai mult strălucește.
Luna ne privește
Printre fulgi de neaaaaaaaa
Mai mult strălucește

Tudor Arghezi - Luna Umblă Printre Case

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat la șase.
Fiecare-i lună plină.
Noi ne ducem printre luni,
Filosofi și domnișoare,
Culegând prin foi de pruni
Stele albe, mărțișoare.
Îmbătându-se cu ochii
Își întoarse capul una,
Sprintenă prin faldul rochii,
Și atunci bătu și luna.

Daniel Vişan-Dimitriu - Lacrimi Înghețate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: “Sunt eu, oare, vinovată?”
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
c-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora un timp se frânge
în noaptea-n care Luna plină.. plânge.
Daniel Vișan-Dimitriu
(3 feb. 2015, Vol.”Oare”)

Doru Stănculescu - Fără Petale 1971

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nisipul fin a oftat
Zâmbește-n el o urmă de păcat
E semn c-aici în zadar
Își cheamă luna lupii la altar.
Stropi de vină îngropat
Ciorchini de sare fața i-au spălat
Cristale reci țes în fum
Coperta-n aur pe-un sicriu de scrum.
Ref:
Cearcăn cearcăn piaptănă,
Ochii ei, mă-ncearcănă – na na na na…

René Char - Totul Împreună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei și a freneziei noastre;
Lună călcând ușoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le întrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin înghețatele amiezi.
Ai și sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, și n-am acționat.

Daniel Vişan-Dimitriu - Blestemul Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe țărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nțelegeau – erau doar ei –
Și își creșteau urmașii cu iubire.
Privind spre stele, nu știau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad… și-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin.
Și îi iubeau lumina, iar căldura
O așteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce, ades, te luminează.
Iar Luna… da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era și ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.
Știau ei, lupii: hărțile din stele
Au ajutat străini, pe bărci imense,
La țărmul lor să își coboare vele
În căutări de jaf și recompense.
Iar lumea lor nu a mai fost la fel,
Dar n-au uitat de Soare și de Lună,
Iar stele, strălucind pe ceru-acel,
Nu pot, iubirea lor, să o supună.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Călător prin gânduri”)