Versuri corectate și adnotate
Să sune surleleSă bată tobeleAm o vorbă să rostescSă te ascultămAm o vorbă să rostescEi, vă vom povesti tuturor acum, în acest ceas de bucurie.Am căutat și am găsit și mă bucurM-aș risca să spun că sunt fericit și nu sunt singurAm așteptat, am învățat și încă învăț să mai așteptLa urma urmei e important … Citește mai mult
I-a dat lumina frunzei sărbătoare,prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.Azi îmi e duminică în suflet. Cautun vânt uimit venit ca de pe mare,să-mi pună frunții zare. Simt, prin aero veste-a aripilor îmbătatede armonie și de claritate.Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.Și pași se-aud ca-n temple adormite,cu zei de lut și amfore stângace,iar lucrurile cu … Citește mai mult
Negrul este fundal începutului „ZERO” de Univers „stem” genezic gigant,miliard de-nțepări îi apar, mult mai mici de-un foton se prefigură-n spații..Printre goluri-universe de vremi mii fotoni titirezi în rotire se-adună cu efect aspirant,intermezzo-ntre neguri colosale locații-și împart întuneric, în structuri de creații.Strălucirea orbește-n gămălii de argint în topire cu diamante-n făclii,energia e pură căci materie … Citește mai mult
Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:Priveşte, vin păunii cu crestele albastreŞi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,Vroind să … Citește mai mult
Stalactita.Tăcerea mi-este duhul –şi-ncremenit cum stau şi paşnicca un ascet de piatră,îmi parecă sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,în care cerul este bolta.Lin,lin,lin – picuri de luminăşi stropi de pace – cad necontenitdin cerşi împietresc – în mine.
De-i noapte fără ea, nu-i visşi mintea, sufletul, sunt negre;cum zile fără soare, nopţi nu sunt integre.E-o bucăţică de culoare, de pe cerul negru, alb deschis.De mic copil o atingeam cu mâna;avea nenumărate semne ce le-nţelegeam.Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci din timp îmi luam.Acum doar o remarc accidental; că e-o prezență … Citește mai mult
S-a deșteptat prisaca din poianăSubt uriașul clopot de azur,Și sună tot cuprinsul dimprejur,De-ai spune că o harpă-eolianăE aninată undeva de-un ram.De-ar fi să stai nesigur la răscruce,Căci pretutindeni murmurul l-auzi,Asemeni unui tainic călăuz,Te cheamă, te îmbie și te duce,Fără să vrei, al florilor parfum.Poiana pare-o uriașă floare,Ce schimbă curcubeie de culori,Dar nu-i o floare, ci … Citește mai mult
Nu răscolirea pământului și păscutul oilor.Oțelul!Aștept corăbieri și piloți.Întunericul e haina în care s-a îmbrăcat lumina.Popor de ancore și incendii.Să se resemneze lucrurile, nu ființele!Cardinale ceruri.Veți auzi purcederiÎncetată – risipirea aceasta
Îngrozitor ce negru poate fi nevăzulȘi mai îngrozitor de cunoșteai lumină,Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divinăAltfel, n-am ști nici fericirea.. dacă-i rozul!.Ar fi un simplu simț pierdut din cinci sau șaseȘi nici n-am ști să spunem „Ce frumos!”..Nici n-ar conta de cât ești de jegos;Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini … Citește mai mult
Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare,Vin nave grăbite de vânt și de frig;Iar albe fantome se-nalță din mareȘi-aleargă de-a lungul înaltului dig.Fluide și zvelte aleargă și urlă,S-ație cu grijă intrarea în port,Iar altele urcă spre farul din turlă,Să ceară drept vamă ca plată un mort.„Lumina s-o stingem, lumina, lumina..Și-o dată sărmanul opaiț apus,Funebră veni-va pe ape … Citește mai mult