Valeriu Butulescu – Duminică
Trebuie să arătămtare frumoscălarepe bătrânul dovleacal pământuluistrâns bineîn ecuatorialul chimir.Ne odihnim cu toțiide parcă fiecare din noiar fi zidit o lume.
Versuri corectate și adnotate
Trebuie să arătămtare frumoscălarepe bătrânul dovleacal pământuluistrâns bineîn ecuatorialul chimir.Ne odihnim cu toțiide parcă fiecare din noiar fi zidit o lume.
Vor apărea profeții, înnoitorii oamenii viitorului,toți cei falși vor ajunge profeți și multă lumeîi va urma când, murdari și cu ochii sticlind de lăcomie,vorbind mereu în numele altora vor reclama putereapentru ei și le veți da-o, căci veți fi obosiți, somnulpătrunde în agitația cetăților voastre și o culoareindefinită marchează putrefacția vârstei.Așteptați,urmăriți cu aviditate marile publicații … Citește mai mult
Lume mutăLuptă multăLume multăLuptă mută.Soartă surdăSlugă-n rugăLume multăLuptă mută.Mută cu ochii mă salută-cruntăMută nebunul pentru rege luptă.Slugă pe coridoare lungi-n rugăÎn strungă o viaţă pare o scurtă dungă.Lume mutăLuptă multăLume multăLuptă mută
Hai la mine, pui frumos,Că nu te-oi culca pe jos,Afară nu te-oi lăsa,Fără-n casă te-oi băga.Fără-n casă te-oi băga,Și pe brațe te-oi culca,Și mândru te-oi sărutaSă nu ne știe lumea.Lumea-i rea și povesteștePe omul care iubește,Lumea-i cu poveștileȘi noi cu dragostile.Că în lume nu mai esteGură ca și la neveste,Lasă lumea să grăiascăOmul tânăr să … Citește mai mult
Asist întâmplătorla spectacolul prostiei lumiiși parcă aș vrea să-mi iau abonament.
O lume:nu vrea s-o măsori.O planetă:să n-o îmblânzești.Un orizont:sare-n tufișde-ndată ce-ntinzi o mână să-l prinzi.Sălbăticiuni!Ar fi trebuit să trăim sub altă lună.
Mă vorbește lumea1. Mă vorbește lumea, care și cu vreaȘi nu știu de unde vorbe rele iauCă de-atâtea vorbe câte le-am avutMă treceam din viață de le-aș fi crezut.2. Mă vorbește lumea, care și cu vreaOare ce-aș fi vrut să împart cu eaN-am făcut la nimeni, Doamne nici un răuCe-ar avea ea oare, cu sufletul … Citește mai mult
Într-o lume aflată permanentsub stare de risc,uităm adesea că există, totuși există,și riscul pe cont propriu.Poezia esteun risc pe cont propriu.E noapte. Luna se află,cum se spune,în mijlocul nostru.Îmi iau capul în pumnica pe-o cloșcă cu puii de aurrecuperată,încep să mă învârt în mijlocul piețeiși vă întreb, doamnelor,domnișoarelor și domnilor,„cine riscă în seara asta cu … Citește mai mult
Iertați-mi cuviința într-o smintită lume;Un viciu am: se cheamă „poezie”.Trec numai, neștiind de ce anume.Această viață-n versuri nu eu mi-am dat-o mie.Pătrund, mă-ntorc în mine și mă privesc de-afară:Visam o carte mare – e-un epitaf și ea.A spune de tortură, e-o treabă prea ușoară;Neantul râde-n hohot de uluiala mea.Vreau iar să-mi fiu prieten. Și mă … Citește mai mult
Mă opresc și iau seama latoate durerile lumii, la asupriri și rușine,Aud suspinele tainice și hohotul de plâns altineretului chinuit, împovărat deremușcări,Văd în văgăunile vieții cum mama e lovită de copii,e pe moarte, părăsită, cadaverică,deznădăjduităVăd femeia lovită de bărbatul ei, îl vădpe amăgitorul de fete cum se maipreface,Mă uit și văd chinurile geloziei și-ale dragosteineîmpărtășite … Citește mai mult