Hai la mine, pui frumos,
Că nu te-oi culca pe jos,
Afară nu te-oi lăsa,
Fără-n casă te-oi băga.
Fără-n casă te-oi băga,
Și pe brațe te-oi culca,
Și mândru te-oi săruta
Să nu ne știe lumea.
Lumea-i rea și povestește
Pe omul care iubește,
Lumea-i cu poveștile
Și noi cu dragostile.
Că în lume nu mai este
Gură ca și la neveste,
Lasă lumea să grăiască
Omul tânăr să iubească,
C-așa-i lumea făcută:
Frumos la frumos se uită.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o invitație pasională și protejatoare, subliniind importanța iubirii tinerești în ciuda judecăților societății. Vorbitorul își dorește să își protejeze iubirea de influențele negative ale lumii exterioare.