Lucian Blaga

Lucian Blaga – Și Totuși

de

ȘI TOTUȘI… Și totuși s-a-ntâmplat… și-ți surâdea în față bucuriaDe-a te vedea învinsă..Cum ne-adânceam în umbrele de noapteAle castanilor cu boltituri de templu – dintr-un felinarCurgea în calea ta și-a mea – lumina –Ca mierea dintr-un fagure de aur…. Și totuși s-a-ntâmplat minunea,C-am stors izvor de patimiDin ochii tăi,Cum sfinții de pe vremuriScoteau din stâncile … Citește mai mult

Lucian Blaga – Autoportret

de

Lucian Blaga e mut ca o lebădă.În patria sazăpada făpturii ține loc de cuvânt.Sufletul lui e în căutare,în mută, seculară căutare,de totdeauna,și până la cele din urmă hotare.El caută apa din care bea curcubeul.El caută apadin care curcubeulîși bea frumusețea și neființa.(1942)

Lucian Blaga – Epitaf

de

Epitaf.Calea aici ce greu se găsește.Nu-i nimenea să te îndrepte.Numai târziu, numai o clipăuitată pe urmă și ea,îți dezvăluienebănuitele trepte.Apoi ca frunza cobori. Și țărnați-o tragi peste ochica o gravă pleoapă.Mumele sfintele –luminile mii,mume sub gliiîți iau în primire cuvintele.Încă o dată te-adapă.

Lucian Blaga – Înțelepciune De Grădină

de

ÎNȚELEPCIUNE DE GRĂDINĂ.Decât orișice luminămult mai rodnică e taina.Dacă vrei, visul să-ți vină,peste nud întinde haina.Chiar trecutul să ți-l puisub pecete. Te fereștesă-l descoperi, să-l descui,dacă vrei ca să-ți rodească.E aceasta o fireascăînțelepciune de grădină.Ce ne-nvață pomul sfânt?Cine are în adâncpe la morți vreo rădăcină,să și-o țină sub pământ,neatinsă de lumină.– Lucian Blaga – POEZII … Citește mai mult

Lucian Blaga – Pașii Profetului

de

Pașii profetului.Mi-am înfipt călcâiele în stânci.Ca să-mi arate cât mai mulți din aștrii bolțiiPământul își apleacă munții-n calea meaca o cămilă umerii pleșuvi.Ori unde-aș mergeprin mulțimeîncărcat de visuri, care duc spre marepașii mei tainici.. sunt așa de tăcuți,că nu-i aude nimeni împrejur, –dar pașii mei tăcuți sunt așa de tainici,că se aud până-ntr-al șaptelea cer.Eu … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Poetului

de

Lui Lucian Blaga.L-am întâlnit într-un amurg,Tăcut și oglindit în lacul din pădure,Nu știu de număra imaginile stropilor de ploaieCe au căzut în lac,Gândurile ce se răsuceau în el,Sau razele ce picurauPrintre degetele crengilor de fag.L-am întâlnit și i-am dat binețeTăcând.Era singurătatea lui prea bogatăÎn întrebări și răspunsuriȘi ochii prea întorși spre asfințitulDin lăuntrul său.L-am întâlnit … Citește mai mult