Anna Ahmatova – Înșir-te Catrene II
Și inimii nimic nu-i trebuiaCând am sorbit fantastica dogoare…„Oneghin” stăruia deasupra meaCa maldăre de nori, covârșitoare.1963
Versuri corectate și adnotate
Și inimii nimic nu-i trebuiaCând am sorbit fantastica dogoare…„Oneghin” stăruia deasupra meaCa maldăre de nori, covârșitoare.1963
A două’ș’patra dramă-a lui Shakespeare,Cu mână calmă, epoca o scrie.La cel mai crunt ospăț, azi, musafiri,Mai bine decât Hamlet, Cezar, Lear,Vom recita pe apa plumburie;Ale Julietei oseminte fineMai bine le vom duce în mormânt,Pe geam la Macbeth vom privi mai bine,Cu ucigașu-alături tremurând –Dar drama asta s-o citim să nu ne ceri!E mai presus de … Citește mai mult
Și iată trenul trece, și ultimul vagonîși leapădă pe orizont lumina,și în noroiul lumii, putred și monoton,se recompune blândă, cât mieii, Karenina.Ana, îi strig, pierduta noastră doamnă,cum e posibil să revii astfel?Ce faci acum, un compromis înseamnă,o pată de uraniu, urâtă pe inel. Mai trece-un tren, privește-l, Karenina,și cazi încet, ca-n naștere, sub drumul lui!Dar … Citește mai mult
lui César Vallejo.La capătâiul mesei rotundeși-a literaturii murinde, veni un criticși-i spuse: „Atât de mult te iubesc, nu muri!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.Se-apropiară doi profesori de ea și-i repetară:„Nu ne lăsa, Valoare! Revino la viață!”Dar – vai! – literatura murea în continuare.O vizitară douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de miide … Citește mai mult
Lungă e lista voastră!Shelley, logodit cu cenușa.Keats, bunul prieten al ființei și al neființei.Pușkin, asasinat în apărarea iubirii.Lermontov și viața lui: cap sau pajură.Tristan Corbierecare se credea caricatura sa.Lautreamont, care refuza orice chip.Pegui, secerat ca ovăzul și grâul.Apollinaire cu sufletul trepanat.Maiakovski între absurd și revoltă.Esenin muindu-și pana în venele sale.Prea lungă e lista voastră!Tineri poeți,iertați-mă … Citește mai mult
Casa Pușkin! Doar se știe;Că-i un vechi așezământ!For de-naltă Academie,Nu-i o simplă vorbă-n vânt!Este zvonul gheții sparteLunecând pe râu ușor,E vaporul ce departeCheamă-ntr-una alt vapor.E străvechiul Sfinx, bătrânulSpre talazuri ațintit,Calărețu-n bronz ce-și mânăBidiviul neclintit.Știe-ntreaga noastră jaleNeva tainica – doar ea!Cum în noaptea albă-n caleZiua neagră ne ieșea.Neva ne-a deschis seninăOrizontu-nflăcărat,Alte zile-am vrut să vină,Alte veacuri … Citește mai mult
Când respirParcă-s ȘekspirCând mă-ndoiParcă-s TolstoiCând visezParcă-s Marquez..Când mi-e movParcă-s CehovCând sunt golParcă-s GogolCând nu tacParcă-s BalzacCi nu e un apropoDar semăn cu Allan Poe..Și neluând nimic cu japcaParc- aduc un pic cu Kafka!.Așadar, mărturisițiCă atunci când mă citițiAm talent cât cei vestiți!
L-am văzut pe pițigoi,Îmbrăcat în haine noi,Cum sărea din doi în doi,Urmărit de un strigoi,Și de alți câțiva ciocoi,Care se țineau de noiSă ne lase cât mai goi.Morala:.Cu literaturaNu dai pălitura!
Foaie verde de cicoare,Nici la bască nu mă doare,Că Regele lu’ Ionescu moare,Că Idiotul lui DostoievskiSe plimba blajin pe Nevski,Că tuberculosul KafkaMânca uneori rizeafca,În timp ce scria CastelulȘi Procesul, iar rebelulAllan Poe a murit în sărăcieFără bani de năsălie..Că elita conducătoareVrea pe mulți să îi omoare,Că Mantaua lui GogolTe aduce a mongol,Că magnificul MarquezÎntr-un veac … Citește mai mult
Geneză.Litere de lut..Cad, se sfărâmă zgomotos..Ce i-o fi părut? –Boţite foi rămân pe jos.Sufletul e ud..Trec printre ude plete mâini,Zboară cânt spre sud –Te-apucă dor de nopţi în stâni..Parcă ar fi surd!Ning foi boţite peste tot!Anotimp absurd..Dar, marea o trecu înot.28 ianuarie 1995