limbaj poetic – Versuri.pro

Ts Eliot - Jurământul Focului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La mângâiere, încearcă s-o îndemne,
nerefuzată, chiar de-i nedorită.
Decis și roșu, brusc asaltă el;
O pipăie, nu-i simte apărarea;
Mândria lui nu vrea răspuns defel
Și bun venit îi este nepăsarea.

Rainer Maria Rilke - Acele Biete Vorbe Oarecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acele biete vorbe, oarecare,
obscure şi flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează şi zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoieşte-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.

Stefan Augustin Doinaş - Conjurație Poetică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Una și singură,
pulsar
între Alfa și Omega,
lauda locuiește în cerul gurii.
Acolo –
fâlfâit în locul păsării,
cuvântul PASĂRE se ouă în cer.
Acolo –
suferind în locul inimii,
cuvântul INIMĂ nu obosește.
Acolo –
durând în locul iubirii,
cuvântul IUBIRE se-mparte la castori.
Din exil,
Ioan-fără-Limbă
– prințul cu sabia-n teacă –
ne-a trimis veste.
Să așezăm zale ori câlți
între noi
și tăișul lucrurilor.
Să întemeiem
în alb
Împărăția Cuvintelor.
1972
Din vol.”Alfabet poetic”

Constanţa Buzea - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cuvintele sunt boala de care suferi, oare?
Frenetice de silă, anemice de sete,
Maidane pustiite cu câini mușcați în cete,
Cuvintele fac toate o lume de turbare.
Cuvintele aminte aduc de-un semn de groază
De clipe-ngândurate, rănite și supuse,
Când vocea mumei tale pe tine te născuse,
Nu trupul ei, ci umbra sfioaselor ei fraze.
Taci rătăcit de-atunci, tăcerea te răzbună.
Cuvintele fac răul pe care ți-l refuzi, în tâmpla ta bătrânul bea vin cu ochii uzi,
Asupra zilei tale răsare-o dublă lună.
Și cum nu sunt iluzii, vor fi mereu pași singuri
Care să-ți lege trupul de viața vreunui mort.
Poeții cred într-una-n albastrul limbii cort,
Ei mor de poezie cum alții mor de friguri.
Cuvintele — surpare de praf în mintea ta
-Dorm fără nici un sprijin, urâte ca năravul.
Cuvinte sau gunoiul înfloritor, sau sclavul
Încovoiat de limba-i din ce în ce mai grea.

Romulus Vulpescu - Gramatica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă pândesc vorbe-n haină de piele,
dintr-o casă-n care-am trădat și-am vândut
niște imagini de mucenici
muiate în sirop cu nucă.
Mă urmăresc perifraze abile, -nvârtite,
vârâte-n mulțimea de precupeți din piață,
când târgui kilogramul de substantive
pentru salată.
Mă-nconjoară adverbe slinoase
– cerșetori deghizați la ușa bisericii –
să le svârl și gândul mărunt
care nu mi-a fost confiscat
când a fost cazul..
Mă caută, de după gazete, în parc,
jurăminte de-amor și de cruce călcate-n picioare.
Neologisme îmi supraveghează lecturile.
Numerale-mi cer autografe,
ca să-și facă rost
de amprenta concepției mele despre gramatică.
Anchetat de monosilabele „da” și „nu”,
confruntat cu adjective,
încolțit de grade de comparație,
cer verbul prieten ca martor
că mint,
că minți,
că minte,
și vine – amic de profesie – acționând la imperativ.
Ce căutați în cuvintele cărții pe care-o citesc,
pe care-o scriu?
Ce căutați în ochi – ai mei –
zăbrelindu-mi oglinda,
fotografiindu-mi spaima cotidiană
de iscusitul delator din mine?
Cuibăriți în buricele degetelor
– ca să-nțepenească și ca să se chircească
și ca să prefacă un vers în denunț?
Înveliți în cerumen, ce căutați în urechi,
vătuind ciripitul de vrăbii, pe care-l bruiați
ca pe-un mesaj în cod transmis de Dumnezeu?
Ce căutați în tăcerile mele?
Lăsați-mi măcar acest adevăr:
al lecturii.
Vă recunosc în orice deghizare:
în virgulă,
în punctele de suspensie..
Am evadat din paranteze.
Nu m-am mai lăsat momit în propoziții incidente.
N-am răspunsul semnului de-ntrebare provocator..
Nu mă mai legați la ochi:
văd prin citatul ăsta
uzat de-atâtea pupile
mărite-așteptând adevărul.
Legați-mi mai bine gura, știrbă de interjecții;
buzele tumefiate de articole nehotărâte.
Mă fluieră gura rotundă în o:
așteaptă adverbul de timp ca să-mi facă o gaură-n ceafă,
– exclamație bine plasată ca un aplauz.
Dar puneți o surdină,
ca să nu se-audă decât dopul șampaniei
de la inaugurarea plăcii memoriale.
1975

Paul Eluard - Petrol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cunoscut din exemple prețioase
În mâinile incendiilor
Neurastenie, vorbă nerușinată
Umbră de coacăză neagră între doi ochi asemeni.
Cuvântul creol întreg de plută pe atlas.
Cuvântul baie tras
De cai perfecți mai urâți decât cârjele.
Sub lampă-n astă seară umbrarul este un prenume
Și stăpânește o oglindă în care totu-ncremenește.
Torcătoare, cuvânt fondant, hamac, boltă de viță prădată.
Măslin, cămin cu vatră de luciri
Claviatura turmelor se-astâmpără în câmpie.
Fortăreață, răutate zadarnică.
Veninos, perdea de mahon.
Măsuță, grimasă elastică.
Secure, eroare jucată-n zaruri.
Vocală, timbru imens.
Sughiț de cositor, râs de pământ roditor.
Cuvântul declic, viol luminos
Efemer azur în vine.
Cuvântul bolid, mușcată la o fereastră deschisă
Pe-o inimă ce bate.
Cuvântul spete, bloc de fildeș
Pâine-mpletită, pene ude.
Cuvântul a da-n vileag, alcool vșeted
Tindă fără uși, moarte lirică
Cuvântul băiat ca o insulă.
Afin, lavă, șnur, țigară
Letargie, albăstriță, circ, fuziune.
Cât rămâne din aceste vorbe
Care nu-mi spuneau nimic
Cuvinte minunate ca și celelalte
O, imperiul meu omenesc
Cuvinte pe care le scriu aici
Împotriva oricărei evidențe
Cu marea grijă
De-a spune totul.

Emily Dickinson - Cuvântul E Mort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cuvântul e mort / Îndată ce-i rostit / Se spune. / Eu cred că abia ... →

Odisseas Elytis - Reușita Limbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Reușita limbii unei poezii depinde / de felul în care ea îmbină anumite cuvinte. →

Leo Butnaru - Cuvinte și Anotimpuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuvintele se preschimbă dimpreună cu anotimpurile.
Vorba viei mai întâi se numește ciorchine
apoi must, vin
iar vocabula frunză toamna-și convertește valoarea în
aur ieftin.
Silabele ninsorii sunt folosite doar iarna
și extrem de rar primăvara
când creșterea fructului aruncă petalele din
cuibul florii.
Vorba verii – iarbă – iarna se numește ierbar.
Alte ziceri ale verii – privighetoare, presură –
nu ne umplu auzul în anotimpul tencuit cu zăpadă
iar de se întâmplă totuși să fie amintite
obligator au în jurul lor substantivul colivie –
sclavi însoțindu-și stăpânul la petreceri
cu cântec.
Cuvintele apar odată cu anotimpurile. Când
nu sunt folosite – ele
se odihnesc
precum omul.

Tudor Arghezi - Cuvinte Stricate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuvinte stricate.
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și-s
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
fâstâcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!