lectie – Versuri.pro

Daniel Iancu - Veverițoiul și Veverițuca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Veveriţoiul şi veveriţuca,
Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga.
Se-aruncă săgeată în frunzişul des
Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.
Şi când zici că pică şi se prăbuşesc,
Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
În a lor planare au dat peste-o nucă,
Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă,
În nucul cel mare, ce creşte la poartă.
O singură nucă şi nici alte poame,
Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame.
O veveriţucă şi-un veveriţoi,
Se uită la nucă şi plâng amândoi,
Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea
Ei nu au în gură s-o poată crăpa.
Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos,
Căci nu pot ajunge la miezul gustos.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă.
Dar în vremea asta din turma ce pleacă
Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,
Şi calcă pe nucă în mersu-i obez,
De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez.
Iar veveriţoiul şi veveriţuca,
Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca.
Şi-au doar o morală, ca o consolare:
Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare,
Găseşte o soluţie la tine-n copaci…
Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci!

Stephen Crane - Înțeleptul Ținea o Prelegere Strălucită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înţeleptul ţinea o prelegere strălucită.
În faţa sa a puse două obiecte, zicând:
„Să admitem că acesta e diavolul,
Iar istălalt sunt eu”,
Şi se-ntoarse cu spatele la clasă.
Est timp, un elev poznaş
Schimbă cu locul simbolicele lucruri.
Întorcându-se, înţeleptul continuă:
„Acum să zicem că diavolul va fi acesta,
Iar eu, invers, istălalt”.
Elevii din bănci se-njunghiau a râde,
Bucuroşi de-atare joc confuz.
Însă înţeleptul tot înţelept rămase.

Micu' - Lecție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Născut în era nouă, dar trăind în cea veche,
Stil de viață clasic, nimeni nu mă-ntrece,
Eram confuz, dar acum știu ce se petrece,
Viața mea are atâtea vieți ca o pisică, dar zece.
M-am ridicat și am construit din nimic,
Sunt un fel de magician, dublez tot și câștig,
Nu îmi închipuiam deloc câte pot să fac,
Dar cu timpul am aflat, cât de multe am în cap.
Sunt un vagabond stradal de școală veche,
De-aia îmi permit să-mi schimb stilul în piese,
Cui să-i pese, de mine numai ție,
Ma vezi atât de des c-ai ajuns la psihiatrie.
Și vezi că începi să te murdărești de ceară,
Ești exact ca și urechea ta muzicală,
Ce faceți voi sunt doar jocuri de copii,
Vă jucați care cum, care-i MC.
Și știi, sunt trecut de 9000 ca și Son Goku,
Kamehameha și îți fur ție locul,
Stau pierdut în spațiu ca un astronaut,
Gravitația este zero, dar tu rămâi căzut.
Am vise bune, da’ mai am și vise rele,
Ma mai și trezesc, mai și rămân în ele,
Mai și plâng, dar din când în când și râd,
Visul pe care îl trăiesc, e tot ce am în gând.
Și uite frate, m-am decis să scriu,
Am ales să aleg eu, de fapt, cine vreau să fiu,
Am ales să las orice limită în urmă,
Societatea poate vrea, dar eu nu vreau în turmă.
Joey Badass, un profesor de clasă în viață,
Eu cu beat-ul lui te lăsăm gură cască,
Eu cu flow-ul meu te trimit pe tine-acasă,
Sunt și eu profesor, vezi că ai tema de casă.
Și vezi frate că ți-am dat o temă grea,
Primul exercițiu fiind schimbați atitudinea,
Al doilea fiind ceva un pic mai ușor,
Ma respecți, te respect, te ajut în viitor.

Mircea Manolescu - Dulăul și Ariciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un ditamai dulăul din nu ştiu care rasă,
O specie-n tot cazul vestită şi aleasă,
Tihnit într-o ogradă se încălzea la soare.
Era pe la amiază, sau după, mi se pare.
Cum sta aşa cu botul pe labele din faţă,
Clipind spre trocul unde se bălăcea o raţă,
Urechea lui atentă, cu vârful ridicat,
Surprinse-n atmosferă un fâşâit ciudat.
Când îşi întoarse capul, cu oarecare silă,
Zări o vietate măruntă şi umilă
Ce traversa ograda privindu-l circumspect.
Fără-ndoială insul i se păru suspect,
Că-mbârligându-şi coada, cu părul tot vâlvoi,
Lătră o-njurătură şi-i declară război.
Ariciul, căci acesta trecuse prin ulucă,
Văzând aşa năpastă se strânse cât o nucă,
Căci căutând să fugă, nu a mai apucat.
Iar adversarul aprig pe loc l-a înhăţat.
Urmarea-acestei fapte e lesne de-nţeles:
Jivina belicoasă din neamul cel ales
Primi, tain, pe limbă atâtea ace mici
Câte-au ieşit din perna firavului arici.
Şi uite-aşa,
MORALA,
mai scapă din tipic,
Iar peştele cel mare se-neacă cu cel mic.

Codu' Penal - Lecție de Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S. N1
Dacă ar fi să povestesc, aș povesti întruna,
Eu narator, tu trădător, la fel zice și lumea,
Ți-ai luat și tu o toală, și odată cu ea nasul pe sus,
Ai uitat că ai stat în jeg, acum ai casă de lux,
Acum ai bani, și târfe, da’ ce o să te faci când,
Vei fute o târfă, și vezi că de fapt, târfă te-a futut,
Te-ai dus la fund, te-ai dat cu capul de ciment,
Ultima oară de conștiință, ți-o petreci inconștient,
Doar Dumnezeu știe, doar el ne poate judeca,
Îmi aduc aminte acum o vreme, cum spunea cineva,
Și acum spune, cine sare pentru tine,
Vorbești în plus, te umfli în sus, și nu e deloc bine,
Din vina cui? Din vina ta pentru mândria ta!
Ahh! O tonă de lovea, duce la a uita.
Și dacă vine garda să te ia?
Am frații mei în stânga mea și în dreapta mea.

R. X2
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Fiindcă de atunci o să greșești nelimitat.
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevărat.

S. N2
Să nu uiți niciodată, de unde ești,
Că dacă o faci, și vrei să pleci, n-o să reușești,
Ai avut vreo doi, trei frați, atât, nimic mai mult,
Ai vrut să-i faci pe toți, dar te-au făcut toți trei la rând,
Prostia ta, și bafta ta, e treaba ta!
Pentru că acum, toți fug de tine, și pentru tine nu s-ar băga,
Acum, stai și suferi, dar n-are nici un rost,
Viața să meargă înainte, ce a fost a fost,
Într-o noapte plictisit de nicotină,
Înconjurat de amfetamină, ketamină,
Dintre toate ai ales, doar heroină,
Nu mai contează, măsura, grama, sau bila,
Greșeala ta că ai harfe în cap, și bagă la cap ce zic,
Ai dat pe ea, pe care n-ar fi trebuit să dai nimic,
Așa se întâmplă cu toți, ce nefiresc greșesc,
Și să nu uiți de unde ești, că n-ai să știi pe unde pleci.

R. X2
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Fiindcă de atunci o să greșești nelimitat.
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevărat.

S. N3
Vorbești de 600 cell, și vrei s-o arzi bine pe treabă,
Și o arzi bine pe treabă, da’ treaba te arde în barbă,
Ți-ai luat brigada, și fata dotată,
Și barca, și gabori, și dușmani grămadă,
Când ai vrut să te ridici, ouu! Ai picat,
N-ai învățat ce trebuia, păcat..
Dar asta e, ouu, da’ poate m-ai ascultat.
Lecția de viață se dă numai pe hip-hop.
Și tot ce tre’ să faci e să aștepți din nou,
Și până îți vine vremea, iară tre’ să stai lilou,
Ești amărât, indignat, supărat, stresat,
Ieri aveai vilă cu piscină, acum ai doar un pat,
Bârfele se scot acum neîncetat de tarfele,
Fă ca mine, taci din gură, și nu asculta vorbele,
Totul sfârșește că o să mori singur în casa ta,
Și de fapt nu e casa ta, că ți-a luat-o nevasta-ta.

R. X3
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Fiindcă de atunci o să greșești nelimitat.
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevărat.

Costache Ioanid - Lecția de Armonie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nepoate,
cică-ntr-o orchestră
(fiind ea cam dezacordată
cum se întâmplă câteodată..)
în pauză porni taifasul.
– Eu sunt nemulțumit profund,
vorbi întâiul contrabasul.
Dreptate-n lumea asta nu-i!
Poftim: vioara, cât un pui!
și ea, în frunte;
eu, la fund!.
– Eu, ce să spun?
sări un flaut cu-aroganță.
Eu, descendent fără-ndoială
din prima sculă muzicală,
sunt pus, așa, doar ca nuanță..
Se mai aude oare tonul
când sare bubuind trombonul?
Eu sunt și flaut, și oboi,
și corn, și trâmbiță de-aramă,
și vioară, și cimpoi-
și totuși, cum vedeți și voi,
m-au pus la zid ca pe-o infamă!.
Și se făcu un tărăboi!
Sări și talgerul deodată..”.
– Bunicule,
vorbi nepotul,
mă tem că.. prea e gogonată..
– Nepoate,
e și nu-i!
poveste..
Dar ia încearcă să străbați,
să vezi ce-nvățătură este!.
MORALA?
De, să mă ierți..
dar trist e când se dă de veste
ca frații.. uită că sunt frați.

Constanţa Buzea - A Făcut Ce a Promis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Murdărit pe bot cu mure,
Greierele dă de noi:
– Ştiţi voi, gâze de pădure,
Ce s-a petrecut pe câmp?
Vrând să-nghită
O omidă,
Un mierloi un pic cam tâmp,
A rămas cu gâtul strâmb.
Ea s-ar fi răstit la el:
– Dacă nu mă laşi în pace
Şi dacă te porţi urât,
Îţi promit să-ţi stau în gât!
N-a crezut-o.
Şi, pe câmp,
Zboară-colo şi încoace
Un mierloi cu gâtul strâmb.
O să-l vadă vreo surată,
Stând cu ciocul larg deschis,
Şi-o să-l scape, o s-o scoată
Pe omidă, care, ştiţi,
A făcut ce a promis.

Carlos Drummond De Andrade - Ore de Franceză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cette Hélène qui trouble et l’ Europe et l’Asie,
dar profesorul e distrat,
nu observă cum toată clasa se-îndepărtează
de severele frumuseți ale lui Racine.
Șușoteli, schimburi de bilețele, râsete.
Cutare continuă să deseneze eterna fată goală
care va fi existând ea pe undeva, dar el niciodată nu a văzut-o.
Altul dispare sub pupitru.
Niște barbari. Oare merită
să li se ofere acestor sălbatici sublimul?.
Profesorul Arduino Bolivar
se închide la față, deschide cartea.
Dar nu-i disprețuiește, chiar îi iubește.
Pot să facă ce vor.
El navighează singur, pe o mare antică,
dulcea navigare de a fi singur.
Sună clopoțelul.
Călătoria s-a încheiat, în vacarmul
de picioare și de pupitre.
Profesorul se întoarce la rigidul
sistem metric zecimal al străzilor din orașul Belo Horizonte.

Cantece pentru copii - Numărătoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unu-i soarele pe cer, bine e la soare
Două aripi duc în zbor rața călătoare
Leagănă trifoiul trei frunze mișcătoare
Fiecare din căței patru labe are
Degete la mână-s cinci, mâna-i ca o floare
Niciodată nu greșesc la numărătoare.

Cantece pentru copii - Șoricelul Dominic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șoricelul Dominic
De statură foarte mic
Într-o zi s-a deghizat
Și în stup s-a furișat
Șoricelul Dominic.
S-a îmbrăcat ca o albină
Luând postul de regină
Căra mierea din stive
Ducând-o la șoricei
Șoricelul Dominic.
Dar văzând ce șiretlic
Face domnul Dominic
Regina l-a obligat
Să rămână deghizat
Șoricelul Dominic.
Și muncea ca o albină
Toată ziua în grădină
Iar de-atunci s-a învățat
Că mierea nu-i de furat
Șoricelul Dominic