Nahapet Kuceac – Vraciul
Sunt bolnav de moarte, floare de lămâi,Nici un vraci nu poate focul să-mi aline!Vino de-mi așază perna căpătâiȘi rămâi o clipă-două lângă mine.Inima din pieptu-mi s-o desprinzi ușor:De va fi prea plină – ia ce prisosește,Dacă mai încape-n ea un strop de dor,Dăruie-mi-l dragă, și mă mântuiesc!.