Bade, ochii tăi îmi plac,
Să mi-i dai că-s buni de leac
Bade, ochii tăi îmi plac,
Să mi-i dai că-s buni de leac
Că m-au privit într-o seară
Mi-au pus foc la inimioară
M-au privit cu foc și dor
Pe-nserate în pridvor.
Aveam inima o floare
Mângâiată doar de soare
Și de vântul primaverii
Și de briza caldă a mării
Ochii tăi nu-i cunoșteam
Și de dor eu nu oftam
Bădișor, inima mea,
Nu știa ce-i dragostea.
Ochi frumoși ca două stele
Sunt leacul inimii mele
M-au privit, m-au fermecat,
Inimioara mi-au secat
M-au privit cu foc și dor
Pe-nserate în pridvor
Și de-atunci inima mea
Numai pe tine te vrea.
Și de-atunci inima mea
Numai pe tine te vrea.
Am vrut să găsesc un leac
Dar tot ochii tăi îmi plac
Nu e leac, nici buruiană
Să mă vindece la rană.
Numai tu cu dragostea
Mă poți, bade, vindeca.
Nu e leac, nici buruiană
Să mă vindece la rană.
Numai tu cu dragostea
Mă poți, bade, vindeca.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și vrăjită față de ochii cuiva. Ochii persoanei iubite sunt văzuți ca un leac pentru inimă și singura alinare posibilă.