Lascăr Sebastian – Versuri.pro

Francesco Petrarca - De Babilonul Acesta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din ciclul „Împotriva Curţii Papale de la Avignon”, traducere de Lascăr Sebastian, editat în 1959.
De Babilonul acesta – încălcător de crez,
A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,
Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş –
Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.
Şi la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg cînd flori şi ierburi, cînd rime cu-nţeles.
Vorbesc ades cu dînsul, şi mă gîndesc ades
La vremi mai bune: – aceasta mi-i sprijin şi ajutor.
Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Şi nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Şi nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.
Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblînzită; iar celălalt – vioi,
Înzdrăvenit şi teafăr, aşa cum l-am ştiut.

Francesco Petrarca - Acea Privighetoare Ce-n Noaptea Liniștită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Își plânge puii, poate, sau de dragul de-ai ei tovarăș,
Văzduhul și câmpia le umple iar și iarăș
Cu melodia-i tristă și-atât de iscusită.
Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zână și Moartea n-o înfrânge.
Ah, ușor se-nșeală un om încrezător!
Puteam gândi că, iată, lumina ochilor
În țărnă se preface, deși dumnezeiască?.
Azi știu: această soartă sălbatecă mă-nvață
Că nu-i pe lume – pradă jelaniei în viață –
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.

Francesco Petrarca - Închisă Mi-Este Calea Oricărei Izbăviri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).
Închisă mi-este calea oricărei izbăviri.
Astfel, pe-al deznădejdii drum aspru calc, departe
De ochii Ei în care (prin jocul cărei soarte?)
Sălășluie răsplata statornicei iubiri.
O ursitoare parcă să plâng menitu-mi-a,
Așa că doar oftatul e astei inimi hrană,
Dar nu mi-i, nu, aceasta cea mai adâncă rană;
Căci dulce-i plânsul, dulce, cui e în starea mea.
Și sprijin îmi e numai un chip neșters pe care
Nu Praxitel, nici Fidias să-l facă-au fost în stare,
Ci un mai mare meșter, de-un geniu mult mai mare.
Ce Sciție și care Numidie – pustii
Și-ndepărtate – oare mă vor adăposti
De-atâți pizmași nevrednici ce mă găsesc și-aci?

Francesco Petrarca - De Nu-i Iubire Ceea Ce Simt - Ce Dar Să Fie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).
De nu-i iubire ceea ce simt, ce, dar, să fie?
Și de-i iubire, spune-mi ce lucru e și nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce mă apasă și vrea să mă sfâșie?
Când singur caut chinul, la ce mai plâng cu foc?
Și de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poți să-mi fii stăpână, când n-o doresc de loc?
Și de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate.
Și-așa, bătut de vânturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeți, ușoară.
Și-n luntre nu duc gânduri senine, duc păcate,
Că nu mai știu eu singur ce vreau și ce mă doare,
Și ard în miezul iernii și tremur când e vară.

Francesco Petrarca - Stingher și Plin de Gânduri Adesea Rătăcesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).
Stingher şi plin de gânduri, adesea rătăcesc
Pe drumuri neumblate, cu paşi înceţi, târzii,
Şi în ţărână caut cu ochi atenţi şi vii
Vreo urmă omenească pe care-o ocolesc.
Cum să găsesc alt mijloc mai bun, mai înţelept,
Să scap de ochii lumii ce mă ghicesc uşor?
Căci ce fac atâta-i de trist şi tânguitor:
Pe faţa mea se vede ce clocot am în piept!.
Dar dacă frământarea-mi de fiecare zi
O ascunsei de oameni, – cred astăzi c-au aflat-o
Şi văi, şi munţi, şi codri, şi ape, şi câmpii.
Căci nu-i cărare aspră pe care n-am călcat-o
Şi-n care-adese Amor tovarăş să nu-mi fie,
Eu lui spunându-i multe şi el vorbindu-mi mie.