Vasile Alecsandri – Groza
Galben ca făclia de galbenă cearăCe-aproape-i ardea,Pe-o scândură veche, aruncat afară,De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;Iar după el nime, nime nu plângea!.Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,La el se uita.Unii făceau cruce; alţii, de mirare,Cu mâna la gură capul clătinaŞi-ncet, lângă dânsul, îşi şopteau aşa.„El să fie Groza cel vestit în ţarăŞi-n sânge-ncruntat!El să fie Groza, cel ce … Citește mai mult