Foi în prun și foi sub prun,
Am un neică, nu vi-l spun,
Că vi l-am mai spus o dată
Și-am ajuns la judecată.
Mă judec la Severin,
Dar cu neica tot mă țin,
Dar cu neica tot mă țin
C-are suflețelul bun.
Mă judec și la Lugoj,
Pentru neica, pui frumos,
Mă judec și la Lugoj,
Pentru neica, pui frumos.
Domnule judecător,
Eu te blestem ca să mori,
Ai împărțit legea rău
Ce-i lăsat de Dumnezeu,
Doi iubiți să se despartă,
Fiț-ar legea blestemată!
Sensul versurilor
O femeie este judecată pentru relația ei amoroasă și, în disperare, blestemă judecătorul. Cântecul exprimă frustrarea și furia față de o lege care încearcă să separe doi iubiți.