iulie – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Călin, jitarul de la sat,
Cu pușca vecinic de-a spinare,
Era pe holde împărat
Și statul lui n-avea hotare.
În el tot câmpul se-ncredea,
Toți fluturii și toată floarea:
Sulfina seara-l adormea
Și-l deștepta în zori cicoarea.
Odată, deșteptat în zori
De-acel miros de dimineață,
Își ridică ochii din flori
Și se uită peste fâneață.
Din pricina zilelor calde,
Mărica, zână printre fete,
Se coborâse să se scalde
Ș-acum… se descingea de bete.
Jitarul nostru, năzdrăvan,
Se subție ca o șopârlă,
Ș-ascuns de-un ciot, de-un bolovan,
Se strecură până la gârlă.
Cuptior, cuptior, câte mai faci
Cu vinovata ta căldură!
Noroc numai că poți să taci.
Așa și eu: streajă la gură.

Satoshi - Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Verse 1:
Nu pot pur și simplu să dau play
Nu-i atâta roadă-n inimi
Miocardul ține-l dacă vrei
Nu și ce-i legat în el de tine
Iartă-mă dacă n-ai înțeles
Tu ai pus la încercare karma
Ce îmi ceri acum nu are sens
Limitele noastre bat alarma.
Uită-mă, scoate-mă, taie-mă
Nu te lega de ceva fără noimă
Una-s cuvintele, alta e spaima
În ochii tăi prea bine se vede taina
Că te-amăgești.
Toate vărsate pe drum
Lacrimi și vorbe uitate oricum
Le pui ca dovadă pe toate acum
Dar toate-n trepte o să le adun
Ca să mă depășești.

Chorus:
În iulie te las, pe foi
În iulie când amândoi
Un ultim drum priveam
Cu gura-nchisă, înghițind priviri
În iulie. Te las acolo-n iulie
În amintiri uitată
Să știi că la-nceput a fost ca niciodată.

Verse 2:
M-aruncă să te sun, apoi m-aruncă să consum
Compun scenarii. Aștept să treacă, aștept să treacă
M-aruncă să te chem, în nopți a prost să m-auzi cum gem
M-aruncă – tu m-ai vrea, ceva
M-aruncă – nu se va repeta.
Și m-aruncă câteodată să te chem și să te-adorm
Și m-aruncă câteodată să te-aud cum râzi la mine-n pat
Mă opresc și-mi spun că nu mai are sens
C-am devenit ce n-am vrut cândva.
Aș vrea să pot spune c-am renunțat
Că pozele-n doi eu nu le-am păstrat
Nu, nu, nu
Nu ne mai leagă decât o părere de rău.
Chorus

Sylvia Plath - Maci de Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maci delicați, firave limbi de infern
Ați putea să răniți?
Scânteiați. Nici nu pot să v-ating
Mâinile-mi trec peste voi. Nu mă ardeți deloc.
Și-ostenesc privindu-vă lung
Cum sclipiți tremurat și roșu ardent, ca al gurii contur.
Un contur abia sângerând.
Cu petale puțin sângerii!
Înăuntu-s esențe ce nu pot s-ating.
Pe unde vi-i opiul – capsule de vis?
O, de-aș putea sângera sau dormi!
Or gura mea s-ar mărita c-o rană ca aceasta!
Licoarea voastră să se prelingă-n mine, prin cupa de cristal,
Să mă adoarmă, să m-amorțească.
Dar incoloră. Incoloră..
Poppies in july.
Little poppies, little hell flames,
Do you do no harm?
You flicker. I cannot touch you.
I put my hands among the flames. Nothing burns.
And it exhausts me to watch you
Flickering like that, wrinkly and clear red, like the skin of a mouth.
A mouth just bloodied.
Little bloody skirts!
There are fumes I cannot touch.
Where are your opiates, your nauseous capsules?
If I could bleed, or sleep! –
If my mouth could marry a hurt like that!
Or your liquors seep to me, in this glass capsule,
Dulling and stilling.
But colorless. Colorless.

Mihail Săulescu - Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un drum de țară lung,
Din loc în loc,
Fantastice troițe,
Sub soarele de foc,
Și-ntind schiloade brațe obosite
De arșița de iulie chinuite.
Noi mergem amândoi pe drumul lung,
Dar de căldură nici nu mai simțim,
O! nici de unde am pornit,
Dar mai ales nici unde ne oprim,
Vom merge-așa
La nesfârșit,
Printre troițe schilodite
De ploaie și de vânt,
De soare și căldură.
Vom merge-așa, mereu, pe negândite,
Cu trupurile tot mai obosite,
Vom întâlni un han, departe, poate,
Ori poate o fântână,
Dar ce ne pasă?
Mergem –
Și arșița ne-apasă,
Și poate arșița ne mână
Spre-un han, departe, ori către o fântână;
Deși doar altceva ne-o fi făcut
Să mergem pe un drum tăcut
Și plin de-atâta soare,
Care ne arde, care ne dogoare.
Ne ducem legănându-ne greoi,
Cu gândurile moarte-n noi,
Cu trupurile obosite,
Ca și troițele ce par,
Pe drumul înălțat pe nesimțite,
Că suie fiecare un calvar.

Giuseppe Ungaretti - De Iulie