Verse 1:
Nu pot pur și simplu să dau play
Nu-i atâta roadă-n inimi
Miocardul ține-l dacă vrei
Nu și ce-i legat în el de tine
Iartă-mă dacă n-ai înțeles
Tu ai pus la încercare karma
Ce îmi ceri acum nu are sens
Limitele noastre bat alarma.
Uită-mă, scoate-mă, taie-mă
Nu te lega de ceva fără noimă
Una-s cuvintele, alta e spaima
În ochii tăi prea bine se vede taina
Că te-amăgești.
Toate vărsate pe drum
Lacrimi și vorbe uitate oricum
Le pui ca dovadă pe toate acum
Dar toate-n trepte o să le adun
Ca să mă depășești.
Chorus:
În iulie te las, pe foi
În iulie când amândoi
Un ultim drum priveam
Cu gura-nchisă, înghițind priviri
În iulie. Te las acolo-n iulie
În amintiri uitată
Să știi că la-nceput a fost ca niciodată.
Verse 2:
M-aruncă să te sun, apoi m-aruncă să consum
Compun scenarii. Aștept să treacă, aștept să treacă
M-aruncă să te chem, în nopți a prost să m-auzi cum gem
M-aruncă – tu m-ai vrea, ceva
M-aruncă – nu se va repeta.
Și m-aruncă câteodată să te chem și să te-adorm
Și m-aruncă câteodată să te-aud cum râzi la mine-n pat
Mă opresc și-mi spun că nu mai are sens
C-am devenit ce n-am vrut cândva.
Aș vrea să pot spune c-am renunțat
Că pozele-n doi eu nu le-am păstrat
Nu, nu, nu
Nu ne mai leagă decât o părere de rău.
Chorus
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație toxică ce se destramă, lăsând în urmă regret și amintiri dureroase. Naratorul își exprimă dorința de a renunța la trecut, dar recunoaște că încă este legat emoțional de persoana respectivă.