Iuda – Versuri.pro

Costel Zăgan - Geneză De Ocazie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dă Apocalipsa mai încet
și-aprinde din nou lumina
din genunchi îți scrie un poet
în versuri să-nceapă cina.
Aprinde din nou lumina
Iuda-i fericit nevoie mare
doar tăcerea poartă vina
pentru rana următoare.
Iuda-i fericit nevoie mare
în genunchi îți scrie un poet
fruntea-i un apus de soare
dă-i sufletul mai încet.
Doamne oare-a cui e vina
c-o să stingă iar lumina.

Costache Ioanid - Nu-i Singur Iuda Vinovat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu..

Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
Povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu..

Nu patru cuie L-au pătruns,
Când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu..

Nu doar bătrânii cărturari,
Nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu..

Şi nu ostaşilor prin sorţi
Cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu..

Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu..

Şi-acum Isus cel condamnat
Azi El te-ntreabă :”Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat? ”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?..

Grigore Vieru - Ascultă, Mulgătorule de Zar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ascultă, mulgătorule de zăr
Și cocoșatule sub temenele!
Eu știu că stai ca viermele în măr
În miezul vorbei și suflării mele.
Eu știu. Deși-al minciunii păr rărit
Îl prinzi abil în vreo locală spelcă
Și cânți șiragul chiar, de mărgărit,
Și-ți pui și vechea doină ca pestelcă.
O, Iudă ești! Cu Iuda te compar
Ce, după ce mi-ai pustiit și cina,
Iubirii mele ce-o urăști barbar
Ca unei boli îi pipăi lung pricina.
Mi-o dai și la röntgen din când în când
Și-i cercetezi și măduva și coasta.
Iar eu mai cânt de maică și pământ –
Se cere oare voie pentru asta?!.
Iar eu mai cânt! Nimica alt nu cer!
Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasă
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumânarea liniștii pe masă.

Gun Fu - Iuda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Jager:
Ca soldații-n gardă care n-au voie să doarmă,
Stau cu pixu-n mână că e singura mea armă.
Mediu-n care mă învârt e din ce în ce mai slut,
Aduce iadu’ pe pământ și ca să scap tre’ să mă vând.
Suntem victime cu toții în războiul crud al sorții,
Păzim pe cei în viață și ne plângem morții.
Ultima secundă, culmea din ultima rundă,
Viața te lovește la pateu și-n corzi te-nfunda.
Așteaptă-te la cea mai grea osândă,
Când prietenii devin șacali și trec la pândă.
Mergi doar în față, cu ochii în spate,
N-ai tu păcate câte gânduri necurate ascunde un laș pus pe fapte.
Sunt plin de regret,
Când Dumnezeu are dovezi și nu judecă drept.
În schimb m-așteaptă să mă-nchin și mă obligă să mă-nclin,
Ma pedepsește când în suflet am venin
Și nu-mi dă voie să-mi revin.
La fel ca toți cei care m-ați dezamăgit și ați fugit,
Voi m-ați mușcat în timp ce vă-ncălzeam la piept,
Ați făcut lucruri la care n-aveam cum să m-aștept.
Când închid ochii vă simt colții intrându-mi în suflet,
Cum morții voștri vreți să vă iert!?
Mi-aduc aminte că de mult încercam să rezolv probleme complicate
Și conflicte aprige cu abordări calde și diplomatice.
Îmi plăcea să mă cred un om rațional,
Însă treptat lipsa de rezultat m-a transformat în acest animal.
Din ziua-n care-am pus mâna pe pix
Și m-am apucat serios de scris
Am încetat să mai exist ca pacifist
Și-am început să mă dezvolt ca extremist.
Însă e trist
Că-n loc să mă sperie ce-am ajuns
Mă-ngrijorează faptul că poate n-am timp de-ajuns
Să-ți fac atâta rău cât mi-am propus
Atâta rău, cât mi-am propus..
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda, da!
EyeKon:
Salutări de pe umăru’ stâng,
Vrei să fii cinstit, da și bogat? Stai la rând!
Principiile morale sunt lux când ești flămând
Și copiii-ți plâng, lasă abureala, zi ce-ai de gând!
Vrei să mori sfânt, plapând, bland, stând și visând
La fericirea veșnică de după rabdând?
Iadu’ pe pământ, obrazu-ntors și tot iertând
Cu nevasta și copiii tremurând și blestemând?
Chiar merită să-nduri zece porunci?
Dacă fericirea-i un păcat acum de ce n-ar fi și-atunci?
Hai, mâna pe piatră, nu te teme s-arunci
E primu’ pas ca să te-ajungi
Și știi prea bine că sărăcia se-adâncește prin cinste și munci
Iar căile astea drepte-n plus ‘s-a dreacu de lungi
Unde mai pui că.. pe lângă potecile mele-s dungi
Tre’ să fii cretin să vrei să m-alungi (ha)
Iar dacă mori de foame când poți să n-o faci
E ca și cum te-ai sinucide și asta-i păcat mare, pe mii de draci
Oricum ai da-o se termină umeri-craci
Așa că hai, cere-mi ce vrei, știu că n-o să taci!
Sifu DexStar:
De la leu m-aștept să mă atace
Asta-i situația, o știu, și chiar dacă nu-mi place
Cu toate astea eu mă rog cu gândurile-n pace
Dac-o fi să fie el cel de la care-mi iau capace
Așa.. măcar știu că o merit
Că n-am știut să mă feresc de el, să-l ocolesc și de-aia am pierit
Însă când primești o lovitură parcă tragi sirenele
Că oamenii de lângă tine care-i credeai miei
Se dezbracă de piei și se-arată a fi hienele
Vrând să-ți rupă venele direct din inimă
Te lasă supraviețuind cu șansa minimă
Și te gândești că n-are cum să se-nrăutățească
Da-n ultima instanță
Apar și lașii care te priveau de la distanță
Ca vulturii de nicăieri planează
Deasupra ta se aliază gloate
Îți forează adânc în demnitate
De-ți ajung până la suflet
Și scoți ultimu’ urlet, ca lebăda
Da’ vezi tu, niciodată-n viața nu m-am lepădat
Mereu le-am zis în față să mă ia de lebar, da’
Cât să mai rezisti psihic când porți doliu pentru orgoliu
Stai în fotoliu, și complotezi meschin
Cu sufletu’ plin de venin, ajungi să fii ca ei, doar că infinit mai rău
Și-n primu rând îți pui deoparte ce-i al tău
Număru’ doi e să-ți iei înapoi
Tot ce le-ai dat de bună voie când aveau nevoie
Ca mai apoi să-i jupoi pe vulpoi
Ca-n ochii mei n-ai loc nici la gunoi
Dacă ești bărbat doar cu numele, ca fratele lui Litovoi, coi!
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda..
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda, da!

Foc Incrucisat (Ovidiu Gociu, Endre Nagy) - Pentru Bani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Pentru bani! A fost trădat Isus
Pentru bani! Iuda L-a vândut
Pentru bani! Îl respingi pe Dumnezeu
Iar la Ziua Judecății n-ai să poți să mergi în cer.

STROFA 1:
Sunt oameni pentru care Dumnezeu nu mai e în cer
Viața se rezumă doar la ce au în portofel
Iar dacă au nevoie de un ajutor
Bagă mâna în buzunar și scot doar un „verzisor”
Ce ușor se încred acum în banii lor
Iar Dumnezeu stă frumos într-un tablou
Căci pentru ei la cursul valutar
Dumnezeu a fost cotat chiar mai jos ca un dolar
Te uiți la ei, au bani, pot cumpăra orice
O mașină beton sau poate chiar și un avion
Viitorul lor depinde acum de bani
Dar au uitat că în cer nu se intră cu dolari
Acum gândește-te un pic dacă merită să schimbi
Sufletul tău pentru multe bogății
Mai bine te încrezi acum în Dumnezeu
Și vei fi un om bogat când vei merge sus în cer.

REFREN:
Pentru bani! A fost trădat Isus
Pentru bani! Iuda L-a vândut
Pentru bani! Îl respingi pe Dumnezeu
Iar la Ziua Judecății n-ai să poți să mergi în cer.

STROFA 2:
Există mulți patroni care cred că o reclamă
N-are nici un farmec fără o femeie goală
Deși p*********a afectează societatea
Guvernul o acceptă fiindcă îmbogățește țara
Taxe, impozit, atât de mult profit
Ce mai contează dacă afectează negativ
Pe copii îi face să devină imorali
Ei devin perverși de când au 7 ani
Pentru bani avocații mint la tribunal
Scot nevinovat pe orice criminal
Sucesc și răsucesc legea așa cum vrei
Pentru bani l-ar scoate și pe Ossama Ben Laden
În spital sunt doctori care așteaptă șpagă
Fără un bacșiș ei nu te operează
De Crăciun un bolnav a murit neoperat
A fost lăsat să moară fiindcă nu avea bani.

REFREN:
Pentru bani! A fost trădat Isus
Pentru bani! Iuda L-a vândut
Pentru bani! Îl respingi pe Dumnezeu
Iar la Ziua Judecății n-ai să poți să mergi în cer.

STROFA 3:
Bogății se gândesc cum să facă mai mulți bani
Pentru ei să înșeli e ceva normal
Să lucrezi cinstit pare o întreagă nebunie
Tinerii fug din frumoasa Românie
Ce prostie! să îți lași familia
Să te duci să muncești pentru bani în Spania
Iar când te întorci nu mai găsești nimic
Familia mult iubită acum te-a părăsit
Pentru bani, prietenii te iubesc
Fete în jurul tău entuziasmate roiesc
Ești fericit, mândria crește în tine
Îți dau o veste proastă: în iad sunt mulți ca tine
Dacă vrei să fii bogat cu adevărat
Să ai o viață nouă să nu mai fii stresat
Primește sfatul nostru prietenește
Te vrem în cer cu noi, acum te rog zâmbește.

REFREN:
Pentru bani! A fost trădat Isus
Pentru bani! Iuda L-a vândut
Pentru bani! Îl respingi pe Dumnezeu
Iar la Ziua Judecății n-ai să poți să mergi în cer.

F Charm feat Aris - Iuda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te-am iubit și am căzut
Capul mi l-am pierdut
Ramâi dator vândut. Iuda.
Dacă tot ai zis că pleci, pleacă, nu te mai rețin
Și nu-ți fă grija că nu-mi pierd anii în sticlele de vin
Doare-al dracului de tare să citesc trădare
N-am nicio alinare, inima să mi-o repare
Curge cerneala, descrie rafala
În ochi îți văd răceala, ce-mi face mai grea boala
D-aia n-am schimbat yala c-aveam bănuiala
Că locul meu în patul meu mi-l ia cineva seara
Iuda minte-mă apoi căiește-te
Iuda în ochii tăi nu plâng regretele
Iuda lacrimile-s grele, mă îneacă
Iuda ce mai faci aici. Sărută-mă și pleacă.
Te-am iubit și am căzut
Capul mi l-am pierdut
Ramâi dator vândut..
Dacă tot ai zis că pleci, pleacă, ce te mai reține
Din păcate pentru mine în orice te văd pe tine
Ce e val ca valul trece, se scrie nuvela
O scriam în doi, acum sunt singur under my umbrella
Ochii ți-au trădat cele mai adânci secrete
Tu maestra cunoscută a crimei perfecte
Cum ai putut să-l aduci acasă?
Iuda minte-mă apoi căiește-te
Iuda în ochii tăi nu plâng regretele
Iuda lacrimile-s grele, mă îneacă
Iuda ce mai faci aici. Sărută-mă și pleacă.
Te-am iubit și am căzut
Capul mi l-am pierdut
Ramâi dator vândut.

Ion Miloș - La Masa Tăcerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stau la Masa Tăcerii
Și mă gândesc la Iuda
Farfurii goale
Pahare pline de frig
Încă mai cerșim din poartă în poartă
La stânga mea
Un ins agită aerul
Și-l lasă mesenilor să-l respire
În depărtări
Cineva cântă Hora Unirii
E noapte și vântul bate
Stejarii își spală frunzele
În apele moarte.

Anne Sexton - Legenda Omului cu un Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca și Edip, îmi pierd vederea.
La fel ca Iuda, am făcut rău.
Pedeapsa lor s-a terminat;
rușinea și dizgrația ei
sunt toate consumate.
Dar pentru mine,
uită-te în fața mea
și veți ști că crimele au căzut asupra mea
ca dintr-o clădire înaltă
și deși nu pot vorbi despre ele
sau explica detaliile degradante
Mi-am amintit multe
despre Iuda –
despre Iuda, vechiul și faimosul –
pe care ai trecut cu vederea.
Povestea vieții sale
este povestea mea.
Am un ochi de sticlă.
Nervii mei imping pe suprafața ei vopsită
dar celălalt
în așteptarea judecății
continuă să vadă..
Desigur
Noul Testament este foarte mic.
Gura se deschide de patru ori –
la fel de demodat ca un monstru preistoric,
totuși într-un fel creată de om
ținute împreună de scripete
ca maxilarul de piatră al unei sapa din spate.
Durează terenul iudaic,
luându-și propria curte
Ca o fiică fecioară.
Și în plus, cum a intrat Iuda –
că Iuda Iscariotul,
aparținând seminției lui Ruben?
Ar fi trebuit să încerce să-l ridice acolo!
Gâtul lui ca un stâlp de fier,
tare ca Newcastle,
inima lui la fel de rigidă ca ceara de albine,
picioarele umflate și nemarcate,
celelalte membre ale sale încă cresc.
Toate grele!
Greutatea aceea moartă care ar fi fost vina lui.
Ar fi trebuit să știe!.
În primul rând, cine construiește o astfel de urâțenie?
Mă gândesc la zicerea acestui bărbat..
Uită-te! Iată prețul pentru a o face
la care se adaugă costul materiilor prime
iar dacă i-a trebuit trei sau patru zile
atunci ar înțelege.
S-au gândit că a cântărit destul
pentru a sprijini un om. Au spus
cincisprezece piatră este greutatea aproximativă
a unui hoț.
Urâțenia ei este o chestiune obișnuită.
Dacă s-a făcut o greșeală
atunci Crucifixul a fost construit greșit..
nu din calitatea pinului,
nu de la atârnarea unei oglinzi,
nu de la renunțarea la pivotare sau burghie
dar de la a avea o inspirație.
Dar Iuda nu era un geniu
sau sub auspiciile unei inspirații.
Nu știu dacă era aur sau argint.
Nu știu de ce l-a trădat
în afară de motivele sale,
în afară de omul avar și necinstit.
Apoi au fost crimele interzise,
cele care au fost prezise expres,
și apoi trecute cu vederea
și apoi uitat
cu excepția mea..
Iuda avea o mamă
La fel cum am avut o mamă.
Oh! Onorează și savurează faptele!
Nu te gândi la senzația intensă
Am cum vă spun asta
dar gândește-te numai..
Iuda avea o mamă.
Mama lui a avut un vis.
Din cauza acestui vis
el a fost complet gestionat de soartă
și astfel am violat-o.
Ca o crimă, auzim puțin de acest lucru.
L-am vândut și pe Dumnezeul său.

Alexei Mateevici - Iuda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I.
Hristos se roagă. Sânge cade
Din fruntea Lui în picături
Pentru a lumii răutate,
A omului păcate, uri.
Dumnezeiasca-nsufleţire
Îi arde-n ochii Lui senini,
Şi cu o jalnică zâmbire
El rabdă-a crucii chinuire,
Cununa aspră cea de spini.
Pe lângă cruce stau în roată
Mulţimi de oameni. Uneori
Întunecata, oarba gloată,
De râs bufneşte mişcător,
Şi nu pricepe, nu gândeşte,
Pe Cine îl obijduieşte
Cu râsul batjocoritor,
Ce a făcut El, de la chin
Ca pe un rău L-a osândit?
Şi ce vrăjmaş de ură plin
La Dumnezeu s-a îndârjit?
Cu-a dragostei învăţătură
El blând, în lume a intrat,
A pătimit şi s-a rugat;
Iar lumea în nespusă ură
Cu sângele Lui s-a pătat.
II.
Sfârşitu-s-a!
O noapte blândă
Ardea-n albastre înălţimi,
Ea lumina cetatea sfântă
Şi largile împrejurimi.
Lumina lunii gânditoare
Când s-ascundea în nouraşi,
Când s-aprindea tremurătoare
Deasupra sfântului oraş
Şi a Golgothei. Jos în ceaţă,
Din munte târgul se vedea,
Iar sus, în pacea lor măreaţă,
Trei cruci înalte înnegrea:
Pe cele două… spânzuraţi
Se mai vedeau cei răstigniţi,
Şi slabi, la feţe-ngălbeniţi,
Erau de lună luminaţi.
Iar pe-a treia nimeni nu-i.
Păzit de ucenicii Lui,
A fost Hristos luat uşor;
Cu mare jale îngropat
Şi piatra gropii I-au udat
Cel de pe urmă plâns al lor..
III.
A cui plânsoare tăinuită
Ascultă cea de mijloc cruce?
Fiinţa-aceasta necăjită
De unde soarta o aduce?
Nădăjduind la vindecare
Ea peste mări şi peste ţări
Venit-a, poate, uşurare
Să-i deie Cel trimis din cer?
Era de-acum cu rugăciune
‘Naintea lui Hristos să cadă
Şi iată, cu amărăciune,
Aude vestea minunată:
Cel ce a dragostei lumini
În rele inimi a aprins,
Stăpân, ce n-a ştiut stăpâni
Şi toată jalea-n lume-a stins,
Sfârşitu-s-a batjocorit,
În chinuri grele necăjit..
Ori poate-un tainic ucenic
Plecându-şi capul arzător
La cruce-şi varsă al lui dor,
Plângând ca pruncuşorul mic?
Un păcătos nepocăit
La cruce, poate, a venit,
Aici să-şi verse pocăinţa?
Nu — îi Iuda. Nu dorinţa
De rugăciune l-a adus
La crucea Domnului Iisus:
A se ruga el nu putea
Cu firea ce-n păcat ardea;
A se ierta cu Trupul Sfânt
Nu i-a trecut prin negrul gând..
El singur sta nedumerit
Şi nu ştia de ce-a venit.
IV.
La chinuri grele osândit
Şi de norod batjocorit,
Cu crucea când trecea Hristos,
Căzând sub lemnul greu şi gros,
Ascuns Iuda l-a văzut
Şi într-o clipă-a priceput
Pe Cine el, setos de bani,
Vândut-a la vicleni duşmani,
Şi că iertare nu mai are
El la preasfânta judecare..
O frică-atunci neputincioasă
Intrat-a-n firea lui fricoasă..
După aceasta — noaptea toată
Închipuirea aţâţată
Pe cel vândut i-l arăta;
Degeaba Iuda căuta
Vedenia ca să alunge:
Doritul somn la el nu vine,
Şi din lucirile senine
Hristos vederea îi împunge;
Degeaba ochii el închide,
Ca minţii sale ostenite
Să-i deie pace. Luminos
I se arată lui Hristos.
V.
Îl vede Iuda necăjit
Pentru preasfântul adevăr,
În greul chin, batjocorit
Pe Dumnezeu, venit din cer.
Îl vede într-a lui osândă
Pe Cel ce-a îndrăznit să-L vândă
Viclenilor judecători,
Şi ochii Lui întrebători
Tot sufletul îi săgetează..
Iar fruntea îi încununează
Cununa aspră cea de spini,
În ochii Domnului senini.
Pe buze vede şi citeşte
Iuda dreapta judecată;
Dreptatea sfântă, mâniată,
Iertare nu-i mai dăruieşte..
„Vedere-amară, fugi departe,
Căci pieptul meu de muncă arde,
Măcar un ceas ori o clipire
Tu vezi: fiinţa vânzătoare
Îţi scaldă Sfintele picioare
În lacrimi… Doamne miluieşte
Şi iartă… Vezi, necazu-mi creşte
Cu clipa când Te uiţi la mine..
O, nu mă chinui, stăpâne,
Şi leapădă-mă, dă-mi odihnă,
Un ceas ori un minut de tihnă..
Tu vezi: vicleana sărutare
Îs gata-n vecinică plânsoare
Eu s-o înec… Numai oleacă
Să-mi fie inima săracă
În pace… Dă-mi să-mi uit durerea,
Măcar un pic de mângâiere
Să pot primi prin rugăciune..
Eşti Dumnezeu… Dă-mi iertăciune!
……….
Iar eu? Eu am avut cruţare?
Nu! Nu pot să aştept iertare!”.
VI.
„Încotro să fug de negrul gând?
Încotro să fug de pedepsire?
Îmi fierbe mintea mea arzând
Şi sufletul de pătimire.
În pacea nopţii luminoase,
În nemişcarea Lui tăcută
Hristos în chinuri sângeroase
‘Mi trimite-a Lui mustrare mută”..
Iar primprejur o noapte blândă
Primăvăratică, cu ceaţă,
S-a liniştit cetatea sfântă
În frumuseţea ei măreaţă.
Lumina lunii gânditoare
Se varsă lin, tremurătoare..
Şi doarme muntele Sion
Şi râul argintiu Chedron.
VII.
Fugi, vânzătorule, de oameni,
Tu strângi acum ce-ai vrut să sameni!
Să ştii de-acum că nu-i găsi
Tu nicăierea liniştire,
Şi pentru aspra-ţi pedepsire
Hristos în veci ţi s-a ivi.
Fugi de această cruce sfântă,
Cu sărutare n-o spurca,
Cu-a lui Hristos Fiinţă blândă
În veci nu te vei împăca..
……….
Şi a fugit..
……….
VIII.
În depărtare,
A zilei zori frumosul soare,
Ca un foc mare, a aprins,
Şi zorile în revărsare
În străluciri luminătoare
Chedronul repede-a cuprins..
Toate-au învis.. Cu-a ei verdeaţă
Ascunsă-n fumuria ceaţă,
Pădurea ne-ncetat grăieşte..
Şi-n adâncimea-ntunecoasă,
În umbra ramurii frunzoasă,
Un pârăiaş de-argint vuieşte..
Unde nu vezi luciri de soare,
Lumina lui strălucitoare,
Pe creangă-un trup e spânzurat;
Copacul ramurile-ntinde
Deasupra celui ce-a lăsat
Viaţa, — parcă îl cuprinde.
Este Iuda. A pierit
În pătimiri nesuferite
Şi nimenea nu l-a jelit
Cu plânsul inimii zdrobite;
Căci vânzătorul nici n-a vrut
Jelinţi cu sufletul pierdut.
Dar până-n cel din urmă ceas
Vedenia lui cea de groază
Nu-l lepăda, al lui necaz
Mărind în noapte luminoasă;
Hristos, ca viu, -nainte-i sta
Şi cu mustrare căuta
La el. Preasfânta judecată
Era în ochii Lui senini,
Iară pe fruntea-nsângerată,
Cununa aspră cea de spini.
Martie 1912

Aleksandr Blok - În Înserarea Purpurie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În înserarea purpurie
Steaua vestirii a apărut.
Un plânset nou plutea-n tărie –
Pe prunc fecioara L-a născut.
La plânsetul prelung din zare,
Ca zvonul fusului, curat,
Au fost cuprinși de tulburare
Soție, tânăr, împărat.
Și-un semn atunci apărut-a:
În liniștea aceea grea,
Cu-o mască glacială, Iuda,
Călare, prin mulțimi trecea.
Cezarii au trimis degrabă
Vești despre-al Domnului fecior,
Dar Iscărioteanu-n barbă
Râdea, scrutând în viitor.