Jager:
Ca soldații-n gardă care n-au voie să doarmă,
Stau cu pixu-n mână că e singura mea armă.
Mediu-n care mă învârt e din ce în ce mai slut,
Aduce iadu’ pe pământ și ca să scap tre’ să mă vând.
Suntem victime cu toții în războiul crud al sorții,
Păzim pe cei în viață și ne plângem morții.
Ultima secundă, culmea din ultima rundă,
Viața te lovește la pateu și-n corzi te-nfunda.
Așteaptă-te la cea mai grea osândă,
Când prietenii devin șacali și trec la pândă.
Mergi doar în față, cu ochii în spate,
N-ai tu păcate câte gânduri necurate ascunde un laș pus pe fapte.
Sunt plin de regret,
Când Dumnezeu are dovezi și nu judecă drept.
În schimb m-așteaptă să mă-nchin și mă obligă să mă-nclin,
Ma pedepsește când în suflet am venin
Și nu-mi dă voie să-mi revin.
La fel ca toți cei care m-ați dezamăgit și ați fugit,
Voi m-ați mușcat în timp ce vă-ncălzeam la piept,
Ați făcut lucruri la care n-aveam cum să m-aștept.
Când închid ochii vă simt colții intrându-mi în suflet,
Cum morții voștri vreți să vă iert!?
Mi-aduc aminte că de mult încercam să rezolv probleme complicate
Și conflicte aprige cu abordări calde și diplomatice.
Îmi plăcea să mă cred un om rațional,
Însă treptat lipsa de rezultat m-a transformat în acest animal.
Din ziua-n care-am pus mâna pe pix
Și m-am apucat serios de scris
Am încetat să mai exist ca pacifist
Și-am început să mă dezvolt ca extremist.
Însă e trist
Că-n loc să mă sperie ce-am ajuns
Mă-ngrijorează faptul că poate n-am timp de-ajuns
Să-ți fac atâta rău cât mi-am propus
Atâta rău, cât mi-am propus..
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda, da!
EyeKon:
Salutări de pe umăru’ stâng,
Vrei să fii cinstit, da și bogat? Stai la rând!
Principiile morale sunt lux când ești flămând
Și copiii-ți plâng, lasă abureala, zi ce-ai de gând!
Vrei să mori sfânt, plapând, bland, stând și visând
La fericirea veșnică de după rabdând?
Iadu’ pe pământ, obrazu-ntors și tot iertând
Cu nevasta și copiii tremurând și blestemând?
Chiar merită să-nduri zece porunci?
Dacă fericirea-i un păcat acum de ce n-ar fi și-atunci?
Hai, mâna pe piatră, nu te teme s-arunci
E primu’ pas ca să te-ajungi
Și știi prea bine că sărăcia se-adâncește prin cinste și munci
Iar căile astea drepte-n plus ‘s-a dreacu de lungi
Unde mai pui că.. pe lângă potecile mele-s dungi
Tre’ să fii cretin să vrei să m-alungi (ha)
Iar dacă mori de foame când poți să n-o faci
E ca și cum te-ai sinucide și asta-i păcat mare, pe mii de draci
Oricum ai da-o se termină umeri-craci
Așa că hai, cere-mi ce vrei, știu că n-o să taci!
Sifu DexStar:
De la leu m-aștept să mă atace
Asta-i situația, o știu, și chiar dacă nu-mi place
Cu toate astea eu mă rog cu gândurile-n pace
Dac-o fi să fie el cel de la care-mi iau capace
Așa.. măcar știu că o merit
Că n-am știut să mă feresc de el, să-l ocolesc și de-aia am pierit
Însă când primești o lovitură parcă tragi sirenele
Că oamenii de lângă tine care-i credeai miei
Se dezbracă de piei și se-arată a fi hienele
Vrând să-ți rupă venele direct din inimă
Te lasă supraviețuind cu șansa minimă
Și te gândești că n-are cum să se-nrăutățească
Da-n ultima instanță
Apar și lașii care te priveau de la distanță
Ca vulturii de nicăieri planează
Deasupra ta se aliază gloate
Îți forează adânc în demnitate
De-ți ajung până la suflet
Și scoți ultimu’ urlet, ca lebăda
Da’ vezi tu, niciodată-n viața nu m-am lepădat
Mereu le-am zis în față să mă ia de lebar, da’
Cât să mai rezisti psihic când porți doliu pentru orgoliu
Stai în fotoliu, și complotezi meschin
Cu sufletu’ plin de venin, ajungi să fii ca ei, doar că infinit mai rău
Și-n primu rând îți pui deoparte ce-i al tău
Număru’ doi e să-ți iei înapoi
Tot ce le-ai dat de bună voie când aveau nevoie
Ca mai apoi să-i jupoi pe vulpoi
Ca-n ochii mei n-ai loc nici la gunoi
Dacă ești bărbat doar cu numele, ca fratele lui Litovoi, coi!
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda..
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă un frate, prietenu’ sau ruda,
Dau treizeci de arginți, dar să mă vândă Iuda.
Toți se fac că uită, nu-ți apreciază truda,
Te-au încolțit și-au dinții ascuțiți ca Baracuda.
Decât să mă vândă Iisus, prietenu’ sau ruda,
Mai bine vinde-mă tu Iuda, da!
Sensul versurilor
Piesa exprimă furia și dezamăgirea față de trădarea prietenilor și apropiaților. Vorbitorii se simt încolțiți și atacați, ajungând să își dorească răzbunare și să se transforme în ceea ce urăsc.