În înserarea purpurie
Steaua vestirii a apărut.
Un plânset nou plutea-n tărie –
Pe prunc fecioara L-a născut.
La plânsetul prelung din zare,
Ca zvonul fusului, curat,
Au fost cuprinși de tulburare
Soție, tânăr, împărat.
Și-un semn atunci apărut-a:
În liniștea aceea grea,
Cu-o mască glacială, Iuda,
Călare, prin mulțimi trecea.
Cezarii au trimis degrabă
Vești despre-al Domnului fecior,
Dar Iscărioteanu-n barbă
Râdea, scrutând în viitor.
Sensul versurilor
Poezia descrie nașterea lui Iisus și reacția lumii la acest eveniment, contrastând bucuria nașterii cu trădarea lui Iuda. Cezarii află despre nașterea Domnului, în timp ce Iuda anticipează viitorul cu un zâmbet ironic.