ion pillat

Lucian Blaga – Sat Natal

de

Lui Ion Pillat.După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași ulițiunde-am fost prietenul mic al țărânii din sat.Port acum în mine febra eternității,negru prundiş, eres vinovat.Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopulde aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.Nedumerit turnul se va uita două ore în urma meapână m-oi pierde din nou subt … Citește mai mult

Friedrich Holderlin – Podgorie și Albine

de

Când seva din viță,Coardele noi, caută umbră,Și crește lin poama sub răcoroasaBoltă de frunză:Pentru bărbați o putereDar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…Și albine,Când de bine mirositorulPrier îmbătate, le atinge duhulSoarelui, îl urmăresc rătăcindEle fugăritele, când însăArde o rază, ele se-ntorcCu zumzet presimțind multe….În românește de Ion Pillat

Ion Pillat – Cristal

de

Din neagră culme – mumă care poartăÎn pântecul de taină prunc ursit –Milenii împietrite ţi-au urzitCuratul chip descătuşat de soartă. Tulpini de orgă – jocul împlinitDoar pentru ochi pe a tăcerii poartă –Prind soarele în urmă fără toartă,Scot stelele strălucind la infinit. Minunea ta e dură şi fragilă,Cleştar, de care mi-am legat şi euUn suflet … Citește mai mult

Ion Pillat – Mormântul

de

De n-ar fi mușchiul crucii, vedeam un pat de flori,Gătit sub bolta verde și vie a pădurii.Ai adormit în raiul din slovele scripturii,Tu, ce-odihnești la umbră de codri șoptitori.Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriței,Păstorule de oameni, bunicule. AcumEști zumzet de albine și-mprăștiat parfumÎn via îmbătată de înflorirea viței.Te-a biruit pământul, dar l-ai însuflețitȘi l-a … Citește mai mult

Ion Pillat – La Zăvoi

de

Mă-ntorc la tine, Argeș, o, râu de-odinioară,Pe drumul de fânețe ce fuge printre clăi,Dar unde mai sunt astăzi, să ție-aceleași căi,Tustrei copiii veseli, de-atunci, din cărioară?Și unde-i scăldătoarea în care ca un vrac— Zăvoi cu păr de sălcii și ochi de apă vie —Schimbai nisipu-n aur, cu varga de magieA razei pogorâte pe cerul porumbac.De … Citește mai mult

William Butler Yeats – Valea Porcului Negru

de

Roua picură încet și visuri se adună; necunoscute paloșeDeodată se ciocnesc în fața ochilor mei treziți din vis.Apoi zgomotul surd de călăreți căzuți și țipeteleNecunoscutelor oști pierind, îmi lovește auzul.Noi care arăm azi, lângă piatra druizilor, pe țărm,Cairnul cenușiu de pe deal când ziua cade înecată în rouăObosiți de împărățiile lumii, ne închinăm ție,Stăpâne al … Citește mai mult

William Butler Yeats – Sfioasa

de

Sfioasă, sfioasă,Sfioasă dorului meu,Se mișcă la para foculuiCu gândul departe.Aduce talereleȘi le așează la rând –Într-un ostrov pe apeCu ea o să merg.Aduce lumânărileȘi luminează odaia cu perdele lungi,Sfioasă pe pragul ușiiSfioasă în întuneric.Sfioasă ca un iepure de casă,Gata de ajutor și sfioasă –Într-un ostrov de ape,Cu ea o să merg.