Învățământ – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Licențiații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E plină țara de licențiați..
Nici vârsta nu contează, toți fac școală;
Femeile prin telefon de-acasă, de la oală..
Bărbații de prin crâșme-s învățați.
Și Universități acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe-un semestru;
Ajunge un singur prof’, el e maestru,
În rest pot fi oricare!.. Niște haimanale.
Se-nvață tot mai mult „fără frecvență”
C-o plată bunicică și-n avans;
„On cash” sau prin serviciul „Inter-trans”..
Și la sfârșit de-un an ești tipul cu licență.
Spiru Haret e de departe cel mai bine
-Nici cursuri n-ai și ore nu mai faci-
Te duci doar personal sau prin „babaci”
Și-ți iei diplome două, trei sau cât te ține.
E țara ca un raft plină de carte,
Cu tomuri; genii, ingineri ori avocați..
Se vând la „kil”, „tel quel” sau.. încercați
Căci de-i „citești”, cert, sigur nu ajungi departe!!!

Dominic Stanca - Profesorul de Gimnastică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îl găseai la masa cafenelei scriind,
îl ascultai la cursuri vorbind despre-o floare,
despre Eminescu, Arghezi sau Blaga, despre sonet sau rondel,
deși materia lui,
o dexteritate banală
pe care-o preda o singură dată-n săptămână
n-avea nimica de-a face cu Limba Română.
O gravă înțelepciune, mai în vârstă ca el,
îi călăuzea pașii, acțiunile, vorba.
Semna editoriale la foaia locală
și din când în când își încredința poeziile
unor elevi silitori, mai mult sau mai puțin talentați,
să le declame la câte-o serbare școlară.
(Și nu erau poezii cu nimic mai prejos
decât ale multor confrați consacrați zgomotos.).
Dintre foștii săi elevi de liceu
mulți, foarte mulți au ajuns în posturi înalte,
dar nimeni, nici barem unul din ei
nu l-a ajutat la adâncile lui bătrâneți
sa-și vadă poeziile înmănuncheate-ntr-o carte.

Costel Zăgan - Odă Profesorului de Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi batjocura se numește laudă și invers
Chiar dacă-s binemeritate și unele și alte
Toți de la conducătorii (care-s mulți și
de diverse nații) și până la oamenii de
serviciu ai acestei țări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ținta batjocurii naționale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
mușchii ei (cu care și gândește
fără doar și poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea și speranțele lui de-o viață
POȚI EXECUȚI
NU POȚI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoși mai pupincuriști
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părțile mai moi
Profesore culcat
și
înaintarea pe limbă română
Că vă ia mama dracului
și pe tine și pe limba ta ascuțită
Și-acum taci
că nu ți-am dat
niciun
cuvânt.

Marin Sorescu - Dascălul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Secuiești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică al lui Nete).

II.
Copiii erau de toate felurile. Unii mai mari, alții mai mici
Și cum învățau? Aduceau un car cu nisip, îl nivelau
stau toți grămadă pe lângă el. Și așa-nvățau literele.
Ștergeau și iar îl întindeau.
– Ia zii, mă, A – făcea învățătorul.
– Zii și tu, răspunde elevul.
– Păi, io zisei.
– Păi, mai zii o dată.
Bată-te Dumnezeu să te bată! și pleca de lângă el.
Pe unii îi „gâdila” la palmă cu o linie;
– Monitor, dă-i atâtea cu dunga și atâtea cu latul.
Și alea cu dunga dureau mai rău.
Și unul zice – cine-o fi fost ăla?
– „Lasă-mă, domnule
învățător, nu mai da cu dunga, că-ți dau un leu,
Mi-1 dete tata să iau condeie.”.

III.
Mai era un învățător, care-1 suplinea pe Matei,
Unul din Prejoi. Își amintea Ilie Chelcea de el:
„Venea învățătorul cu mămăliga la șold”.
, legată într-o batistă, avea și el acolo
Vreo ceapă!
Școala era pe locul lui Gheorghe Banta și la ea zidiseră
Ilie și Ion Țuruc, doi frați, meșteri zidari, veniți din Negoiești.
Ion Țuruc e străbunicul meu.
Iar Ilie a fost tatăl a trei fete:
Lița, Lia (muma alei lu Trică-a lui Gogu) și Anica
(Muma lui Ilie-al Anicăi).
Ăștia din Negoiești erau săraci, pe moșie boierească, grecească,
Săteau acolo în Gura Vocnii, o vâlcea, când cobori în Amaradia.
Acolo era și-o bisericuță, mititică, așa cam cât o cameră,
Și-o fântână cu trei izvoare, o cișmea.

IV.
Dar Matei învățătorul, parcă-1 văd
Descălecând, lăsând calul să pască împiedicat
Și el dezgropându-și de la capul locului
Hainele rele și sapa,
Schimbându-se cu hainele rele și-ncepând munca,
După ce-i învățase pe ăia azbuchea, pe nisip.
Așa se-nvăța mai-nainte
Și intelectualului nu-i era rușine
Să vină cu mămăliga la șold.
Nu se rupsese bine de pământ,
Tot în el își punea speranța
Și-o îngropa, cum își îngropa hainele,
Ca în lada de zestre,
La păstrat.

Mircea Dinescu - Scurt Reportaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(În sprijinul profesorului de limbă română care cere mai multe ore de predare pe săptămână).
Vara însoțește elevii la atelierul mecanic,
toamna numără rândurile de porumb,
iarna zvârle zăpada din fața școlii,
primăvara cântă la căminul cultural,
mărețul, timidul profesor de limbă română,
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu și Tudor Arghezi
printre rigle și logaritmi,
printre fierăstraie și strunguri,
își face și el loc într-o salopetă ușoară de cuvinte
și abia apucă să învețe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă,
că-i firesc să spui bună ziua și nu radical din 14,
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H. P. B. nu-i o întreprindere oarecare,
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu,
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
și ne-am îngropat faraonii în folclor,
că limba română e inoxidabilă.. Stop!
.. și din nou H2O, radical din 14,
H. P. B.,
fiindcă ora de limba română s-a și terminat
și abia peste o săptămână ne vom mai vorbi.

Lucaci Florentin - Lucaci Florentin - Inima Albastră - Blue Heart - Isus 2 - Jesus 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

INIMA ALBASTRĂ – BLUE HEART – ISUS 2 – JESUS 2.
Nimeni nu a reuşit vreodată
Să pozeze o bijuterie frumoasă
Autentică şi nici nu va reuşi
Folosind UHD 6K tot va greşi
O inimă de diamant albastră
E imposibil să o ţii în casă
Dar o poţi lua de nevastă
Să o ţii ca o floare-n glastră
O îngrijeşti, îi cumperi maşină
Şi apoi îi dai bani de benzină
Ştiu, îţi va fi greu, dar merită
În leasing s-o ai măcar odată
Să te mândreşti la lumea toată
De viaţa ta acum albastră
Nu roz cum era ea altădată
Eşti supărat, tu omule, te văd
Pe mine nici nu mai vezi, cred
La biserică bagi nasul n-amoled
Ţi-e gândul la android şi plod
De tatăl meu ce să mai vorbesc
Eu însămi, Isus, gura-mi răcesc
În capul tău păcatele încolţesc
Te văd din cer, nu mă amăgesc
Ai devenit un om mic şi depresiv
Te-ai îngrăşat, ai o figură de beţiv
Un caracter de nimic şi maladiv
Pueril, incompetent şi e tardiv
Să te trezeşti odată din sevraj
Să fii performant, să joci la baraj
Nu-ţi mai accepta propriul ultraj
Trăieşti în ţara condusă de psihopaţi
Nu de oameni de stat şi bravi bărbaţi
Nu de incoruptibili şi de erudiţi
Nu de genii, nici de profesionişti
Eşti o rotiţă de lemn din sistem
O za de la un lanţ putred, mă tem
De care oricând se pot dispensa
Psihopaţii nuli ce conduc ţara ta
Ţi-am dat din ceruri inima albastră
Cu care poţi cumpăra lumea toată
Poţi pedepsi pe torţionari şi hoţi
Criminali, falsori, mincinoşi şi idioţi
Pe cei ce judecă strâmb ca jurişti
Cu probe false, culoare şi securişti
Cu protocoale şi poliţişti corupţi
Poţi pedepsi politicieni bine plătiţi
Ce vă explică că nu e bine să trăiţi
Viaţa în belşug, ci chiar să muriţi
Să vă-nrolaţi carne de tun să fiţi
Să plecaţi în alte ţări să munciţi
Poţi pedepsi turnători parveniţi
Nu numai la mine să vă închinaţi
La alţi zei şi dumnezei iluminaţi
Să vă scăpăm noi ţara de psihopaţi
Isus eu mă numesc, Inima Albastră
Ai intrat în noi şi în viaţa noastră
Mi-ai dat copii şi mi-ai dat nevastă
Aşa deprimat cum mă vezi că sunt
Îmi vine uneori să intru în mormânt
Îţi fac ţie, Doamne, tainic legământ
Cât oi trăi şi-oi fi pe acest pământ
Încep să aplic cuvântul tău sfânt
Chiar de azi dacă-mi intri în gând
Bine, făptul meu, Inima Albastră, hai
Să ne grăbim, e trecut de luna mai
Tu vei dansa şi eu voi cânta la nai
Fără cozi de topor tocmite cu mălai
Zburăm din nou, Inima Albastră
Uite colo jos la şcoala de procurori
Apoi zburăm şi la cea de judecători
Aterizăm pe terenul de vaj-haţ
Pentru meciurile cătuşe de braţ
Şi apoi intrăm direct la conducere
Mărturisesc că nu-mi face plăcere
Isus şi Inima Albastră vă aşteptăm
Încă de-o lună, ba pardon de-un an
La naiba ce mai contează, eu am
Reformat din temelii procuratura
Nu mai fac procurori cu ghiotura
Mai mult, studiile acum sunt 4 ani
Gata cu 2 ani, incompetenţi şi golani
Gata cu ţărani şi copii de bastani
Gata cu testele X şi 0 şi profani
Acum ei învaţă criminalistică
Arme, muniţie, fizică, balistică
După 4 ani îi trimitem pe teren
Nu mai zac la birou, puţin antren
Să se bronzeze şi un pic la ten
Cu poliţii nu să claseze ca-n zen
Îi dezvăţăm să se mai dea Robin Hood
Chiar dacă mulţi au încă cap de wood
Îi învăţăm să nu mai torţioneze
Legea şi dreptatea să o lumineze
Să nu se mai creadă toţi împăraţi
Şi nici ca judecătorii, magistraţi
Să ştie că răspund pentru greşelile lor
Penal la direcţia de infracţiuni în justiţie
Profesional la consiliul mama arbitrilor
Vor face şi puşcărie, am o premoniţie
Iar după alegerile recente parlamentare
Le-au promis jumătate de pensie fiecare
Mărite Isus, e bine acum, ce facem oare
O să putem să scoatem ţara din năpastă?
E bine aşa, el e trimisul meu, Inima Albastră
El va fi şeful vostru şi-n lucrarea asta
Mă cobor din nou din cer după 4 ani
Să nu mai găsesc vreun dosar clasat
Pe ordonanţe puerile în grai agramat
Dar nici acuzaţi pe nişte probe false
Din prostie sau mărturii mincinoase
Culoare în justiţie ce aduc moartea
Şi protocoale ilegale cu securitatea
Aştept cu interes să binecuvântez
În 4 ani noi procurori, dar vă avertizez
De vor fi tot la fel, pe toţi vă desfiinţez
Mă duc apoi la primul mare poliţist al ţării
Şi-l învăţ să lucreze direct cu judecătorii
Să uite toţi c-au fost vreodată procurorii
Hai, Inima Albastră, zburăm din nou acum
La politehnică, de ce sunt pe greşit drum
Ţara ta nu mai are ingineri, îţi spun acum
Au plecat toţi sau facultăţile sunt scrum
Doar nu faceţi numai gloanţe dum-dum
Era o universitate prodigioasă, renumită
Un bastion mondial al ştiinţei şi erudită
Cei mai buni la mate şi la fizică, olimpici
Visau un viitor de aur sigur şase ani aici
Gata, Inima Albastră, am ajuns la rector
Care cândva era om de ştiinţă, nu director
Ori cel mai tare al ţării profesor fizician
Ori cel mai bun profesor matematician
Acum rectore aud că ai preşedintă
La consiliul politehnicii o chimistă
Cea cu politica şi veşnic ministră
Cu 4 prieteni pe Facebook şi faţa tristă
Fără fotografie la profil, cam comunistă
Dumnezeu, dar rectore, tu ce ai de gând
Tu nu mai scoţi ingineri vrând-nevrând
Vad pe părinţi şi absolvenţi plângând
Doctorate şi mastere fără acoperământ
Diplome de inginer ce nu profesează
Care regretă mereu şi se confesează
Că nu au învăţat mai nimic şase ani
Că-s luaţi la băşcălie de prostovani
Spun că au învăţat numai pătrate
Şi dreptunghiuri şi teorii expirate
Că nu se mai face fizică şi mate
La admitere intră trei mii de fete
Care multe efectiv urăsc ingineria
O fac numai să-şi etaleze rochia
Şi tocurile de 15 cm şi prostia
Cântând manele şi mama mia
Nimeni nu vă mai angajează absolvenţii
Zac diplomele de inginere pe toţi pereţii
Am şi aici o certă şi sumbră premoniţie
Că voi staţi la fel de prost ca-n justiţie
Voi aici aruncaţi toate procesele în aer
Ei condamnă din omul nevinovat liber
Voi din atehnici faceţi ingineri erudiţi
Ei din criminali şi hoţi oameni cinstiţi
Ai dreptate, Maria Ta, Isus, iertare
Şi să spui tatălui tău acolo sus
Că sunt şi eu un om ca oricare
Acum nu mai am nimic de spus
Asta e soarta ţării noastre dragi, frumoase
S-o ducem de râpă cu politici belicoase
Nimeni nu vrea să mai înveţe cu adevărat
Toţi repede diploma şi apoi oferind rahat
Dar, Doamne, cine e domnul oare, văd bine
O să-ţi spună chiar el, nu e treaba de mine
Sunt Inima Albastră, rectore, napastă ştii
Eram colegi de cameră şi te băteam la şah
Când ziceai c-ai câştigat, te făceam şah mat
Umblai cu copiatul, banda şi alte magarii
Eu eram olimpic pe ţară în anul 2 şi-ntâi
Ce-aţi făcut toţi cu ţara asta a noastră
O văd acum pe-o maimuţă prin fereastră
Cum se pocăieşte, apoi se ploconeşte
Cum imită omul, apoi se rostogoleşte
Cum execută toate tampeniile din afară
Cum face viaţa noastră cruntă şi amară
Hai să plecăm, Isus, mie mi-e şi silă
Îmi vine să vomit, de mine mi-e milă
Let’s fly back in our skies Blue Heart
We shall come back in mode smart.
LUCACI FLORENTIN
POETRY AND ARTWORK GRANDMASTER
COPYRIGHT 2019

Ady Endre - Omagiul Fostului Elev

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La Zalău să meargă acest cânt,
Vesel, ba de jale.
Un fost elev trimite în lacrimi,
La magistrul școlii seculare.
Colegiul secular întinerit
D-atunci, e chipeș.
Doar pe noi ne-a albit timpul,
Distanță, luptă, idei, vin și vers.
Paris mă strigă, cât scriu acest vers,
Fostul tău elev.
Dragul magistru, proful de greacă,
Și azi e blestem încă, cel de grec.
Homer și tragediile grecești
Inima-mi calcă.
Tu vorbești și noi te ascultăm,
Doamne, zei, azi ar fi, parcă.
Dar cerul lui Homer s-a înnorat.
Zei și eroi
Cad neîncetat în inima mea,
Luptându-mă c-un trai de puhoi.
Aner, și andros la genitiv,
Al meu înțelept?
Uitând greaca și vorba de om,
Doar soarta și destinul aștept.
Obrazul, privirea ta cu slavă
Și azi o simte.
Cât m-ai îndemnat, dar bucuria
Nu vine, în nici un chip, la mine.
Frumos e traiul, ai spus veșnic,
Ai vrut: să credem.
Și cât se jucau zâmbete triste,
Forță și crez predicau buzele.
M-a miruit revista ta locală,
Poet am devenit.
După ani, eu, elevul cu vers,
Maestre, ca tine, am îmbătrânit.
Tu stai în față, când nu mai pot,
Ca ostatic ornat,
Cu capul înțelept, ce dacă vrei,
Sau nu vrei, va fi încununat.
Parada așa te prinde: stând prădat.
Roză ai avut:
Ți-a smuls soarta, lașă, greacă.
Așa-i, că mitul merită crezut?
Ș-așa stau eu, ca tine: prădat,
N-am nici suvenir.
Trăim pentru alții, mereu dând:
Așa a dispus asta Zeul-Destin.
Măcar: e verde în jur de Zalău,
Cotlon de pivnițe.
Un pic de bucurie ș-uitare
Va da ălora, cu sorți cumplite.
Totuși, capul tău cu lauri,
Iată, vor slăvi.
Totuși, chiar fără bucurie,
E bine pe enigmă a amăgi.
Și totuși, sunt aici, de împins
Fastuos căruța.
Bunul maestru, mâna ta aș dori,
Slăvind-blestemând, plângând a săruta.

Bancuri - Bula cu Învățătoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bula se duce la școală și-i spune doamnei învățătoare:
– Da’ ce bine arătați, doamnă învățătoare!
Învățătoarea:
– Afară!!!
Se ridică Bula să plece…
Învățătoarea:
– Nu tu, Bulă, clasa!