Costel Zăgan – Odă Profesorului de Română

Azi batjocura se numește laudă și invers
Chiar dacă-s binemeritate și unele și alte
Toți de la conducătorii (care-s mulți și
de diverse nații) și până la oamenii de
serviciu ai acestei țări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ținta batjocurii naționale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
mușchii ei (cu care și gândește
fără doar și poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea și speranțele lui de-o viață
POȚI EXECUȚI
NU POȚI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoși mai pupincuriști
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părțile mai moi
Profesore culcat
și
înaintarea pe limbă română
Că vă ia mama dracului
și pe tine și pe limba ta ascuțită
Și-acum taci
că nu ți-am dat
niciun
cuvânt.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sarcasm amar față de situația profesorilor în societatea actuală, unde valoarea educației și a limbii române pare să fie subminată de interese meschine și de o lipsă generală de respect. Profesorul este văzut ca o țintă a batjocurii, iar competența și integritatea sa sunt înlocuite cu slugărnicie și oportunism.

Lasă un comentariu