intunecare – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Curajul Meu S-a Înnegrit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost odată, și mai e, în amintiri adânci,
O cameră-n subsol ca într-un ghem de mucegai.
Curajul meu s-a înnegrit pe zidul camerei acelei,
Curajul meu s-a înnegrit ca într-o peșteră muzeu.
Stăteai într-un fotoliu vechi, mult aplecat, scriind poeme
Pe care le citeai candid unei femei care-mpletea.
Ea nu făcea atunci decât să se supună fără spasm
Unui destin insuportabil.
În numele acelei doamne ce-a murit, vorbesc încet,
În numele acelei doamne, curajul meu s-a înnegrit.

Hau Denis Alexandru - Când Noaptea Nu Se Mai Trezește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când noaptea nu se mai trezește
Nici zilele nu mai adorm,
Ceva din umbră mă pândește
Și mă coboară-n alt decor.
Din vis, dincolo de ferestre
Umbre de vânt se năpustesc
Și uit să mai închid lumina
Mi-e frică să nu retrăiesc.
Din vis, dincolo de ferestre
Mă prind, mă țin captiv în somn
Vor să mă sfâșie și-mi este
Atât de neclar scopul lor.
Prin coaste mă străbat fiori
Încerc ochii să îi deschid,
Dar clipa dintre vis și viață
E o secundă fără timp.
Mereu m-am întrebat de visul
E însăși lumea de apoi
De parcă mi-am pierdut și scrisul
Și încă mai am două foi..
O dată mi-au ieșit din spate
Gândindu-mă să scap de-acei
Trezindu-mă cu niște șoapte
Și am țipat, că erau ei.
Cândva m-au apucat de mână
Nu-mi termin crucea de făcut
Și am simțit atâta ură
Cât nu există pe pământ.
Deși-am avut și alte vise
Doar unele s-au repetat
Și-acum ajung să fie scrise
Doar pentru cine i-a visat.
A luat și forme diferite
Spunându-mi că e Dumnezeu
Un fel de demon ce te minte
Deși se dă de gol mereu.
O dată, o bătrână știrbă
Bătând la ușă să-i deschid
Avea o lumânare-n mână
Spunându-mi ce pot să câștig.
Unele vise nu par vise
Și te trezești doar cu mister
Acea bătrână ce venise
Îmi zise și fără să-i cer
”Aceasta-i lumânarea
Pe care vreau să ți-o ofer”.
Curios încă de la cădere
Am căutat să dau de-un semn
Oferta vine cu durere
Și ce-mi lipsea, cu un blestem
Dar n-am aprins-o niciodată
Indiferent ce conținea
Mai știu c-am comandat o dată
Și am primit și altceva.
O fâșie de catifea
Pe care-o poartă cei pierduți
Și-acolo bine, lângă ea
Un contract pentru noi recruți.
Cu patru pacturi, se cerea
Decât o semnătura-n vag
Dar cine și ce câștiga?
Dacă pierdea tot ce-i mai drag?.
Când vezi așa ceva, nu poți
Măcar în glumă să semnezi
Am rupt hârtia în bucăți
Fără nevoie de dovezi.
Iar într-un vis mai vechi era
Un călău care așeza
Oameni pe rând și îi tăia
Și eu simțeam că voi urma.
Atunci am încercat să fug
În vise nu există timp
Și-n loc de-o scară, de alt rând
Era pavat tot cu un zid.
Cred că există un sentiment
Atunci când moare cineva
Și poți ghici printr-un efect
Că parcă ar mai fi ceva.
Mereu am vrut să văd, să știu
Și să fiu sigur de ce e
Ca să nu fie prea târziu
Să nu pot să mă-ntreb ”de ce? ”.
Să nu te temi în fața vieții
Cât mai auzi pe cineva
Să nu te temi în fața morții
De nu auzi pe nimenea.
Chiar dacă nu ar fi ceva
Și sinele nu ți-ai mai ști
Și chiar dacă n-ar exista,
Până la urmă tot ar fi.
Chiar și când frigul i-a cuprins
Și nu știau să facă foc
O flacără tot s-a aprins
Și după ce s-a stins la loc.
Și dacă soare n-am avea
Nu pot să cred că am muri
Fiindcă ne ține altceva
În viața-n care suntem vii.
Să ai curajul neînfânt,
Și chiar dacă nu mai trăiești
Să nu te sperie, orice gând
Și orice ființă întâlnești.
E, poate-o parte din ce sunt
Ai tăi, o parte din ce ești
Că poate suntem mult mai mult
Decât tot ce poți să gândești

Georg Trakl - Moarta Biserică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe bănci întunecate ei stau înghesuiți
Și ridică-n sus doar stinsele priviri
Spre cruce. Luminile clipesc încețoșate,
Și tulburi ca acoperitul, rănitul căpătâi.
Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aur
Spre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarte
Se duce-n fum, și apune nesigur-dulce
Bântuind în încăpere. Preotul merge
Spre altar; dar pare duhul obosit
Pioaselor tradiții – un jalnic jucător
În fața rugătorilor cu inimi înghețate,
În jocul fără suflet de-a pâinea și de-a vinul.
Clopotul bate! Luminile sclipesc mai tulburi –
Mai palide, ca acoperitul, rănitul căpătâi!
Orga tușește! În inimile moarte revin
Amintiri de groază! O față sângerândă, dureroasă
Se-acoperă în disperare și-ntuneric
Privit de ochii mulți în gol.
Și-o voce, ce ca toate sună,
Suspină – dar groaza a crescut în încăpere,
Crescu a morții groază: Miluiește-ne pe noi –
Doamne!.

Eusebiu Camilar - Nourul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neguri sure lunecă pe zare
Sciții vin în șiruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cerească
Își dejugă vitele să pască.
Și le-njugă iarăși cărăușii
Pe la răsăritul găinușii.
N-am avut aici nici car, nici boi.
Când veți cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.
Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.
Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veți spune: vine-ntunecarea.

Omar Khayyam - În Ziua Când Tot Cerul S-o Prăbuși - Când Ceața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În ziua când tot cerul s-o prăbuși, – când ceața
O să orbească aștrii și s-or întuneca,
Te voi opri pe cale și te voi întreba:
”Când singur tu mi-ai dat-o, – acum de ce-mi iei viața? ”

Luna Amara - Întunecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Patriarhal
Spiritual
Imoral
Credința ca și capital
Păcătoși
De sus în jos
Ne-nchinăm
Cât mai repede să uităm.
Construim
Mântuim
Mituim
Îngerii ce n-o să fim
Anticrist
Comunist
Teoctist
Te privim cu-n zâmbet trist
Când spui:
„Dumnezeu e al meu!”
L-am câștigat când m-am rugat.
„Dumnezeu e al meu!”
L-am câștigat când m-am rugat
„Dumnezeu e al meu!”
L-am câștigat când m-am rugat

Ion Pillat - Părere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De-ai suferi cumplit, n-ai țipa tare;
Adâncul tău cu umbre nu-l sporești;
Decât luceafărul pe bolți cerești,
Un foc de târlă, noaptea, e mai mare.
Preferi – o știu – deplină-ntunecare,
E greu în miez de zi să ne orbești,
Prim umbră doar ești mit, de te-nvelești
În ea întregi: viers, patimi, cugetare.
Eu, unul, voi rămâne azi ca ieri
Dăltuitor de vorbe vii în soare,
Limpezitor de rodnice tăceri -.
Sau în umbriri albastre de nopți clare,
Cu sufletul pe apele din cer,
Adunător de râuri de cleștare.

Ion Caraion - Se Prelinge Frica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se prelinge frică
Scabroase fructe se coc în cer
Tăcerea se-agață de crengi nevăzute
Ce-ți e umbletul și ce-ți e
Împietrirea?
Păianjenii morții descântară pădurea
Deșirând, înșirând; noroiul din gând
s-a strecurat în oase.
Vine-n curând nu știu cine
și cine iese din oase e soarta
Rând pe rând munții au ars
Ploile iau foc

Nichita Stănescu - Ispășire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vioară sunt învinșii și copii
cu sunet dureros de dulce
când morții vin ca vii
pe viață să se culce.
Pat dublu ca și doi
și tu întunecare
de câmp plouat, noroi
la-ntunecat de zare.
Hai tu, nechează-mi, tu
și înverzește-te cu mine
Maică-ta și taică-tu
m-alungă. Și ce bine!