Rainer Maria Rilke - Blazonul
Scutul-i ca oglinda care-absoarbe / totu-n ea, tăcut; deschis cândva, / înecând apoi răsfrângeri oarbe … →
Scutul-i ca oglinda care-absoarbe / totu-n ea, tăcut; deschis cândva, / înecând apoi răsfrângeri oarbe … →
Toate amăgirile lui și le-a pierdut misterul, / Obișnuită-ncoronare a viețuirii-ndelungi, / Și, el însuși … →
O mie de ulcioare, acasă la olar, / Vorbeau în șoaptă. Unul strigatu-mi-a: ”Omar, / … →
Lumina se mișcă amorțit / Încet și lent abia, abia, / Și-n umbra ei parc-au … →
Oh, fuga celui singur / Către Singurul, / După modelul căruia / Curg izvoarele / … →
Acoperii cotidiana hartă, / brusc, izbind vopseaua din pahar; / și oglindii în blidul de … →
Vrăbiile au ruginit / copiii sunt serioși și spun ta-ta-ta / oamenii fac orașe, flaute, … →
Ascult prin mine înapoi în veac. / Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte. / Aud … →
Tu, oră, pleci, îți stingi măsura. / Și aripa-ți mă rănește-așa. / Și singur: ce … →
Când / noaptea se pierde / puțin înaintea primăverii / și rar / cineva trece. … →