Versuri corectate și adnotate
Mă întorc în timp de atâtea oriCând eram noi doiChiar dacă știu că ai uitat de noiAi uitat de noiCe trist e totul fără tineCând nu ești aiciÎn gândul meu amintiri mă fac să sperMă fac să zbier. Refren: Mai am o singură întrebareOare, oare tu știi cum doare, doare?Când te privesc mereuOare, oare, ești … Citește mai mult
Möritz, un elev cuminte,La liceul din Bacău,Într-o zi, pe negândite,L-a-ntrebat pe tatăl său:– Papalâcule, ia spune-mi,Dar să nu fii supărat,Ce deosebire-i întreO femeie şi-un bărbat?.– Vai de mine şi de mine,Möritz, nu mă enerva,Cum se poate, mein Liebchen,Să mă-ntrebi aşa ceva?Un băiat ca tine-nvaţăȘi nu-ntreab-aşa, hai-hui,Chestiuni neruşinate,Care nu-s de vârsta lui.Möritz, însă, nu se lasăȘi, … Citește mai mult
Nu știu cum ai făcut, ce mi-ai trimis,de m-am oprit pe loc și te-am privitcu ochii mari, încremenit, uimit,căci nu puteam să cred: erai un vis?Veniseși din legende, dintr-un mit,să îmi transformi cuvintele în vers,să îmi oprești plictisitorul mersși să-mi trimiți mesajul: “Ești iubit!”?Sau chiar erai iubirea ce-o aștept,aceea pentru care-s pregătitsă umplu locul gol … Citește mai mult
S-au înecat mașinile adevărului,Marea este o rațiune.Lumea pe care o scaldă e o întrebare,O întoarcere în sine, care aduce cu eaCeva nou: știința neștinței.
Pentru orice întrebareImaginează-ți cel mai ciudat răspuns,total opus celui la care te-ai putea aștepta.Oare este valabil?
Care-ți e numele, pasăre,că-i zbori așa posacși bați dintr-o aripăcu arc la gâtce în ‘nalt se-nfigeîn ritm de ceas ce vreasecunda să prelingăcând spiralate roatefluieră-ți zburatulspre infinite zăric-apoi încet, la stele te ridicăunduitoare gesturice-n larg se desfășorprecum galbene lanuride rapiță-nflorită?
De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori?De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnescŞi privirea mi-e vrajbă de chipu-i.Nu ştiu dacă trebuie să-i vorbesc sau să tac.De ce a ales cu dinadins poarta mea?Înnouratele nopţi de iulie sunt pline de întuneric, cerul de toamnăEste de … Citește mai mult
Adâncă-i noaptea, orele profunde,Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumȘi-ntreb în șoaptă fiece volum:-Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:-Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde.Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,Întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum.Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace.Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt,Din zid o … Citește mai mult
– „Musiu, îi zise contele-ncruntat,Mă văd silit să vă întreb ce anumeVă mână-ncoace? Nu v-ați înșelat?Nădăjduiesc că da și, fără glume,Spre-al vostru bine. Sunt încredințatc-ați înțeles ce spun. De nu, voi spunemai pe înțeles! ” – Ba n-am greșit deloc,răspunse turcul. Ăsta nu-i un joc!
Mesteacănii albi, învinși de lună,Poeți ai codrilor de brad,Voi cari singuri știți povesteaCe-o plânge Bistrița pe vad;Și-n visul nopții fermecate,Pe vârf de stânci, jeliți mereu.De ce nu-mi spuneți ce vă doare,Ca să vă spun apoi și eu?