Întoarcerea – Versuri.pro

Rafael Alberti - Întoarcerea În Fața Litoralului Spaniol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dulce mamă, atât de tristă și veselă odinioară,
mi-arăți azi chipul tău zbârcit în dimineața
în care trec prin fața ta fără să pot,
după atâta vreme, nici măcar să te îmbrățișez.
Răsari dintre stelele nopții mediterane,
cu o încruntare de brumă,
puternică, înlănțuită, mare și îndurerată.
Se văd zăpezile în pletele tale înalte din Granada
colorate pe veci
de sângele pur ce te îmbibă
și care te cânta – o, munților! – atât de bucuros.
Nu vreau să te despart de ochii mei,
de inima mea, mamă, nici o clipă
cât te arăți în depărtări să mă privești.
Vânt prielnic dau pânzelor tale, te veghez
în legănările ușoare ale acestei corăbii,
ale acestui balcon care trece și mă poartă
din nou atât de departe de dragostea ta, mamă.
Iată marea mea, visul copilăriei mele
cu nisipuri, delfini și pescăruși.
Răsar satele tale ascunse, țâșnesc
din dulcile scoarțe ale țărmurilor tale
frunțile albe de var, șiroind
de rănile și umbrele eroilor tăi.
Pe-aici, alerga veselia cu spaima.
Pe această largă și aspră coastă
pe care o cufunzi în spume,
și-au dus calvarul Malaga și Almeria,
cumplita crimă
până acum – o, rușine! – nepedepsită încă.
Aș fi vrut să mă privești trecând vesel și azi
la fel cu acela care, de mult,
era, înlăuntrul tău,
licean sau soldat,
glas al poporului tău, cântec înflăcărat și liber
al însângeratelor,
verzi și înalte cununi tremurătoare.
Spune-mi rămas bun, mamă, cum îți spun și eu
aproape fără să-ți spun nimic – rămas bun, căci acum
numai marea, din nou, și doar cerul
să le trăiesc mai pot, dacă tu-mi poruncești,
sau să mor, deopotrivă să mor, dacă așa îmi vei cere.

Rafael Alberti - Întoarcerea Lui Paul Eluard

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vii de departe-aici, în astă seară,
de primăvară-a Sudului, cu fruntea
încinsă de lumina definitivă ce
ai șlefuit-o, zi de zi, tu însuți,
desăvârșind-o azi, cu moartea ta.
Eu te-am zărit, tu, spic frumos din Franța,
în noaptea de octombre,
când Libertatea încă nu zăcea
strivită sub o lume în ruine,
și-n versurile tale de iubire,
în simplul grai al visurilor tale
nu se-așternuse încă pe albul chip al păcii
un negru văl de doliu.
Și azi revii la mine, din depărtări, călcând
pe apa mării, astăzi când ai murit.
Aș vrea
să fim încă prieteni, prietenie care
ar fi cântat voioasă, și-acum, și care-odată,
din multe pricini triste, ce le cunoști prea bine,
abia simți căldura degetelor.
Vino-n grădina unui exilat.
Și florile acestea, și daliile mele,
suavele corole de-amarilis:
aceste mari glicine-agățătoare,
ce zidurilor poartă iubire credincioasă,
magnoliile, arborii, și toți
prietenii mei verzi ce mă-nconjoară
și mă-ntovărășesc de-atâta vreme,
eu le ofer inimii tale.
Ai venit.
Și viața ta începe. Vorbește-mi. Să vorbim.

Rafael Alberti - Întoarcerea Lui Vicente Aleixandre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde ești tu, prietene,
de unde vii, din ce fund
al anilor îmi sosești
în amiaza aceasta atât de îndepărtată
de celelalte, sau de nopțile
în care te întâlneam,
semeț, mândru, bălai,
de pe atunci în căutarea a ceea ce avea să-ți dea,
cu timpul, glasul acela în care încă respiră
prospețimea limpede de odinioară?
Au trecut lucrurile. Au căzut
oceane de întuneric, negre cortine.
Neguri precipitate în vârtej
ne-au înnăbușit, încât sângele scump al multora
a rămas îngropat. Ascultă-l,
cum îl ascult eu, de aici, de departe,
cum îl tot ascult atâta încât, cu mâinile, adesea,
vuietul i-l pot atinge…
Da, au trecut,
au trecut lucrurile. Dar privește
necontenit moartea dă înapoi, necontenit
țepenele sale talazuri se retrag
în fața acelei lumini plăpânde în care se deschide,
copil fericit de spumă azurie, viața.
Și astfel, prietene, acum,
în această amiază atât de îndepărtată,
cu soare urcat pe creștetele legănate
ale pădurilor, cu păsări, cu ceruri,
cu aceste întinderi ce de-atâta vreme
fără voie mă locuiesc, tu îmi sosești
din nou, proaspăt și tânăr,
ca și cum atâția ani petrecuți
ar fi fost o singură zi,
numai o zi fără umbre.
Fie ca soarele tău viitor
să nu se ofilească și, semeț
să te străbată mereu, mai departe,
cu același freamăt, astfel ca, la întoarcerea mea,
aceeași lumină a ta de astăzi să-mi poată vorbi.

Grigore Alexandrescu - Întoarcerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sărutare! locuri triste, ce plângând am părăsit,
Și pe care cu plăcere acum iarăși v-am găsit;
Sărutare, copaci tineri, ce prin grija mea creșteați,
Ce în vârsta mea de aur cu verzi frunze mă umbreați!
La a mea tristă plecare v-am lăsat îngălbeniți,
Și acum vă aflu iarăși fragezi, tineri, înfloriți.
Tânăr eram c-aurora, ca zefirul de ușor,
Când subt voi cu mielușeii mă jucam încetișor.
Pe voi încă vă-nnoiește primăvara ș-un izvor,
Iar a mea viață trece! ale mele zile zbor!
Acum grijile, mâhnirea îmi gătesc al meu mormânt,
Eu voi pierde fără vreme minte, viață și cuvânt;
Eu voi însoți țărâna trupului meu trecător
Cu țărâna unui tată cărui viață sunt dator.

Irina Loghin - Jos Pe Valea Prahovei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Jos pe Valea Prahovei
Unde-am iubit eu întâi,
La o sondă, sus pe schele
Lăsai dorurile mele.
C-am iubit un puișor,
Neic-al meu, harnic sondor,
Dar a rămas supărat
C-am plecat și l-am lăsat.
N-am plecat pentru vecie
Pe drumuri de pribegie,
Și-am plecat să cânt prin lume,
Dar mă-ntorc cu drag la tine.
Că mâine mă-ntorc la schele
Să-ți cânt cântecele mele,
Mă-ntorc la rafinărie
Și-am să-ți cânt ce-ți place ție
Să răsune Prahova
Că ne-a știut dragostea.

Keo feat Mircea Baniciu - Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Acum tot ce vreau e să mă-ntorc acasă,
Acolo unde prin soare am umblat,
Acolo unde cuiva oricând îi pasă,
De tot ce am visat.
Ador să mă plimb hoinar, desculț prin iarbă,
Prin care copil fiind îmi doream,
Să caut în altă parte noi răspunsuri,
Acum le-am aflat.

Refren:
Eu nu mai vreau să fiu,
Departe în pustiu,
O lume-ntreagă am umblat,
În lung și-n lat, m-am săturat,
Acum vreau să mă-ntorc acasă.

Strofa 2:
Odată credeam că-n lume-mi va fi bine,
Și drumul departe l-am căutat,
Dar gândul mă întorcea mereu acasă, eram așteptat,
Mi-e dor să mai stau cu ai mei să povestesc,
Să pierdem vremea fără rost,
Prieteni de mult uitați să-i reîntâlnesc,
Să fiu cum am fost.
Ooh da.

Refren: (2x)
Acasa.

Andrei Ciurunga - Sfârșit de Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ți-ai tocit potcoavele de fum.
Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinerețea-n șa
să culegem stele și poeme
din văzduhul albăstrind abia.
Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.
Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-nghețat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a așteptat.