Jos pe Valea Prahovei
Unde-am iubit eu întâi,
La o sondă, sus pe schele
Lăsai dorurile mele.
C-am iubit un puișor,
Neic-al meu, harnic sondor,
Dar a rămas supărat
C-am plecat și l-am lăsat.
N-am plecat pentru vecie
Pe drumuri de pribegie,
Și-am plecat să cânt prin lume,
Dar mă-ntorc cu drag la tine.
Că mâine mă-ntorc la schele
Să-ți cânt cântecele mele,
Mă-ntorc la rafinărie
Și-am să-ți cânt ce-ți place ție
Să răsune Prahova
Că ne-a știut dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de un loc drag și de o iubire lăsată în urmă. Protagonista se întoarce la Valea Prahovei și la persoana iubită, după o perioadă de absență, promițând să-i cânte cântecele ei.