intoarcerea dragostei

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei într-o Lojă de Teatru

de

Erau în sală muzici și lumini,iubire prefăcută, ce se-nveșmântă-n gheațăși în cuvinte moarte, chiar dacă ar păreacă-nsângerează inima vieții.Prin grele draperii și ornamentede aur fals, prin catifele roșii,vocalele eroului murindîn avanscenă, ajungeau cu greuîn umbra sălii unde erau iubiri reale,fără cuvinte ori gesturi prescrise teatral.Ce dulci erau și mâinile și ochiiabia ghiciți, căldura umbroasă-a pielei, … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei Prin Priveliștile Pe Unde Ai Trăit

de

Noi credeam, iubito, că aceste priveliștiau rămas adormite, ori că au murit o dată cu noila vârsta și în ziua când ne aflam în mijlocul lor;credeam că arborii se duc lăsând uităriitot ceea ce le-a făcut frumoase și poate nemuritoare.Dar, iată, e de ajuns cel mai ușor freamăt al unei frunze,o stea palidă respirând,ca să … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe o Terasă

de

În mine port terase fără număr.Spre mare dau cele mai albe, gatasă plece către soare, pe catarg,ca pânze, cu cearșafurile-ntinse,și altele, ce dau spre câmp, doar unaspre dragoste, doar una, ce munților li-i dragă,și ea e cea care se-ntoarce-n veci.Acolo stă și-și pieptănă iubireamușcata, iasomia, trandafiriide pe balcoane, și în nopți încinse,se desfăcea în ploaie … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei Pe Balcoane

de

A sosit acel timp în care anii,orele, minutele, secundele trăitedobândesc toate profilul tău, se umplu de noi,și devine urgent, devine necesar,ca să nu le vezi ducându-se cu moartea,să-ntipărești în ele cele mai fericiteimagini perindate ale noastre.Unde ești azi, unde te privesc,pe ce stâncă, pe ce mare, sub ce pădure,sau în ce penumbră de văratice cearșafuri,sau … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei Pe Dunele Scăpărătoare

de

O, întoarce-te, da, revino în diminețile-aceleascăpărătoare ale colinelor,tu, goală, fierbinte-n singurătăți de nisipuri,ca un mare talaz de spumă trântitde mâniosul soare, veșnic în zbucium.O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsă,cu părul tău blond, de înger, desfăcut pe sân,cu dulcile tale pante alunecândspre cele mai unduite penumbre adânci.O, să fii tânăr, tânăr, tânăr să fii! … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe Culmile Vântului

de

Vii acum, dragoste, prevestită de vântulpe care lanurile bălaie de pâine înflorită de curând,în orele călduțeale acelei veri a noastre de început, l-au asmuțitca să te facă mai înaltă și mai aprinsă printre pietre.Te mlădiai în albia subțire a monumentuluicu asemănătoare arcade, pe care mâinile romanuluile-au atins pe deasupra templelor și turnurilororașului, și te gândeai … Citește mai mult