injustice – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Vinovat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a întâlnit în cale cu destinul,
Ce prin hazard eşec l-a desemnat
O victimă, la alţii; trist-festinul..
Se înfruntând din el.. cel vinovat.
Fără putinţa răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ţinut răspunzător de drame, fără scene;
E veşnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.
Rămas fără de casă şi soţie,
Nenorocitul paria, un ratat
Sălăşuind tenebre, nici nu ştie
Căci chiar nefiind povară, e vinovat.
E fericitul ce are şi-un copil,
Odor crescut, ce-n multe şcoli a dat,
Plecat demult.. E-n robă de edil;
Cu vilă scumpă.. fără loc, de vinovat.
În greutăţi, curajul şi-a pierdut
Să ceară drept de-o pensie, la Stat
Şi viaţa tot muncind şi-a petrecut;
La sonde hămălind, eternul.. vinovat.
Avea o boare de avut de-o viaţă
Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Şi-i ştie; i-au spus mulţi ce-au fost de faţă..
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.
Târâş îşi duce sufletul cu greu,
Nu plânge, e cu soarta resemnat,
Printre injurii.. Închină rugi la Dumnezeu..
L-a părăsit şi el, pe-al lumii vinovat!?!

Aurel Rau - Savonarola

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acum l-au scos pe călugăr, s-au decis.
Spre eșafod și spre rug îl duc. Nu credea
că nu vor pune-n cântar prestigiul, faptele-i
prea zeloase, și-n fond sutana.
Depășise doar cu puțin punctul limită,
își șoptește când simte vântul.
Se bizuise prea mult pe credința lui
și le-a forțat astfel mâna, își spun bătrânii
prin roșu, sub iadul clopotelor.
Când îl ard, nu pe el îl ard, când îl urcă
sub galantarul spânzurătorii, nu limba-i rea
este smulsă, cât aripile frumoase,
somptuoase, cu care-Angelico-n mânăstire
l-a dotat iscusit pe înger
în scena Bunei Vestiri. Nu credea.
În orice veac prețu-acesta-n vânt.

Pierre De Ronsard - De Este Vreo Fată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De este vreo fată, în țara asta largă,
Neomenoasă, crudă și fără Dumnezeu,
Nu știu cum se întâmplă, că o întâlnesc eu
Și-n scurtă vreme-ajunge, apoi, să-mi fie dragă.
De este, însă, alta, în stare să-nțeleagă
Un suflet, și duioasă, și candidă mereu,
Oricât de tandru, gingaș, cu dânsa aș fi eu,
La cel mai prost bărbat, ea sigur o să meargă.
Eu m-am născut în lume, sub stea nenorocoasă;
Ce crudă e iubirea, vai! cât de dușmănoasă
Cu-acela care merită cea mai de preț răsplată:
Pe prost ea îl tratează regal, împărătește,
El are tot ce-i place, tot ce poftește-ndată,
Și doar nefericire, cel ce onest iubește.

Odyssey - Balada Menestrelului Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Privește, bard, privește, în zarea-ndepărtată,
Privește, bard, privește, n-ai s-o mai vezi vreodată,
Căci pus-a crudul rege lumina să ți-o fure,
Iubit-ai pe-a sa fiică, el n-a putut să-ndure.
Când noaptea grea se lasă și sufletul ți-e jar,
Ridică înspre stele al tău glas blând și clar.

Visează, bard, visează, la zbor spre infinit,
Visează, bard, visează, căci timpul s-a oprit,
Când gândul tău cuprinde apus și răsărit,
Și gândul tău aprinde inima ce-ai iubit.
Când noaptea grea se lasă și sufletul ți-e jar,
Ridică înspre stele al tău glas blând și clar.

Prea mulți sunt și prea cruzi, ce pot fura lumina,
Nebunilor ce cred în dragoste și-o cântă.

Marin Sorescu - Cam Unde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce te frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?
Vor fi mielușei, vor vrea cinuri
Și vina vor da-o pe vremi.
Tu poți cât mai groaznic să gemi,
Sub talpa blindată cu chinuri.
Așa cum răsare brândușa,
Sunt inși pentru oricare dată.
Călăul doar scoate mănușa
Și mâna ți-o-ntinde, curată.
Dar, noaptea, în visu-i urât,
El tot te-ar mai strânge de gât.

Celelalte Cuvinte - Balanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu, cel învățat să piardă speranța
Noi, ce hotărâm unde trage balanța
Adevăru-i unul, dar
nu-i lucru de pus între noi
pe cântar!
Ți-e menit, dramuit, măsluit, potrivit..
Tu, cel vinovat, dator să plătească
Legea-i scrisă de noi
(deci dreptatea-i a noastră)
Sluga te-ai născut și crapi
Povara-i a ta, care n-ai
cum să scapi!
Obidit, umilit, vlăguit, osândit..

Carl Sandburg - Eu Sunt Poporul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu sunt poporul, sunt gloata, mulțimea, masele.
Știți voi că tot ce e mare în lume e făurit
prin munca mea?
Eu sunt muncitorul, inventatorul, eu îmbrac și hrănesc
toată lumea:
Eu sunt spectatorul prin fața căruia trece istoria. Eu
trimit în lume Napoleonii și Lincolnii.
Și ei mor
iar eu nasc noi Napoleoni și noi Lincolni.
Eu sunt pământul fertil. Sunt preeria ce va răbda multe
arături.
Îngrozitoare furtuni trec peste mine. Și eu uit.
Mi se iau și cheltuie averile mele supreme.
Și eu uit.
Toate, afară de moarte, vin către mine punându-mă
să lucrez.
Și să dau tot ce am. Și eu uit.
Câteodată cu un strigăt cumplit îmi îndrept spinarea
și las câteva roșii spre amintire istoriei.
Apoi iarăși uit.
Când eu, Poporul, voi învăța să țin minte,
când eu Poporul,
voi învăța să aplic învățăturile zilei de ieri
și nu va mai fi să-i mai uit pe aceia
ce-n anul trecut m-au prădat, pe aceia
ce m-au prostit – atunci nu va fi
nimeni pe lume
care să mai rostească cuvântul „Popor”
cu o umbră de ironie, ale cărei buze
să arate
o cât de subțire cută-a disprețului
Gloata, mulțimea, masele-atunci vor veni.

Radu Gyr - Statuia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe unde-a stat bezna ca zațul
străluce o noapte de ger.
Ce duh prinde vântul cu lațul
și-l bagă în cușcă de fier?
Pe urma viforniței, suie
o lună de rece mărgean.
– Dă-mi apă să ferec statuie,
dă-mi apă, nevolnic țigan!
– Stăpâne, ce faci? Îndurare!
cu lacrimi ciubotele-ți ud.
Din șubă, boierul răsare
mai hâd, mai sălbatic, mai crud.
Dar ei, prinși în brațe și-n funii,
în noapte târâți din iatac,
sub gerul de cremene-al lunii
mai gol ca zăpezile tac.
În hohot, boierul își strânge
sâneața cu plumbii păgâni:
– Bicisnică slugă, nu plânge,
dă-mi auru-ntregii fântâni.
– Stăpâne, ți-s straiele ude,
cu bocetul meu le-am udat.
Boierul nu vede, n-aude,
mai surd, mai zălud, mai turbat.
În bocete sluga se frânge
sub țeava ce-amenință crunt,
scoboară găleata și plânge
și scoate luceafăr mărunt.
Dar ei, strânși în brățară întruna,
în noapte legați de-un copac
sub apa ce-ngheață ca luna
mai goi decât apele tac.
Sălbatic, cu ochii de sânge,
boierul împroașcă scântei.
– Zănatică slugă, nu plânge,
mai toarnă smarald peste ei.
– Stăpâne, în jale și-n fiere
și strai și ciubote îți scald..
boierul tot crește-n durere,
mai aspru, mai aprig, mai-nalt.
În vaiete robul se-ndoaie,
scufundă și umple găleți,
vărsând recea lor vâlvătaie
pe albele, mutele vieți.
Dar ei, sclipitoare-mpietrire,
în noapte cristale se fac
și-adânc încleștați în iubire
mai goi decât stelele tac.
Amarnica noapte de iarnă
trosnește de ger lucitor.
– Țigane, din fulger se toarnă
statuia păcatului lor.
– Stăpâne, de-acum ia-mi și viața,
cu sânge să spăl ce-ai făcut..
Boierul își zvârle sâneața,
mai straniu, mai crâncen, mai slut.
Cu ghearele sluga nebună
își sfâșie zdrențe și trup.
Lung râsul boierului sună,
în ger, ca un urlet de lup.
Dar ei, ferecați în lumină,
în noapte arzând peste veac,
statuie de gheață senină,
mai goi decât nopțile tac.
În noapte se pierde boierul
cu hohot sau urlet buimac..
ce demon aprinde tot cerul,
hambare și șuri și conac?
– Stăpâne, ard curțile tale,
să nu mai rămână vrun ciob,
în flăcări să-mi curăț și jale
și trupul nemernic de rob..
La marea făclie semeață
o clipă zvâcnește amar
statuia de rumenă gheață,
păcatul arzând în cleștar.
Dar ei stau zidiți mai departe,
adânc scufundați ca-ntr-un lac,
și, limpezi în patimi și-n moarte,
mai goi ca veciile tac.

Grigore Vieru - Rușinosul Proverb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu!
Nu!
Nu! Astfel
Trebuia să strigăm.
Dar nu am strigat.
Nu marea
se zbuciumă,
Trebuia să strigăm,
Ci noianul de fluvii
Se răzvrătește!
Înghițite
de ea,
de lăcomia ei.
Ne-am înecat
Într-un simplu proverb:
„Apele mari
înghit pe cele mici”.
Suntem un proverb
atât.
De ce ne-am
mai plânge,
De ce-am mai spera la izbândă,
Moțăind filozofic
în rușinosul proverb:
„Capul plecat
sabia nu-l taie”.
Uite că l-au tăiat.