Rainer Maria Rilke - Sonetul XVII
Adânc, străbunu-ncâlcit, / rădăcină a tuturor / celor durați, ascuns izvor / niciodată privit. / … →
Adânc, străbunu-ncâlcit, / rădăcină a tuturor / celor durați, ascuns izvor / niciodată privit. / … →
Când seara se lasă, / Te părăsește-ncet un chip albastru, / Cântă-n tamarin o mică … →
Ploaia îndulceată de noi. / Ploaia ce ne spală / De mirare. / Plouă cu … →
Beau un rachiu nefermentat / Din căni de sidef gros; / Prea multe cuve nu-s … →
Și tu, și eu, / Născuți din câte-o stea.. / Și eu, privind spre tine-n … →
Mă așez și aștept / Un înger completează credința mea / Și ei știu / … →
O, pomi ai vieții, o, când iernatici? / Noi nu suntem una, în deplină comuniune. … →
Sumbru în noapte e cântecul ploii de primăvară, / Sub nori înfiorarea trandafirilor flori de … →
Ninge suav, / ninge blând. / ninge feroce; / ninge cu funii de spânzurători / … →
Tu care-mi cânți de la magnetofon / „Hello”, în dimineața asta-i joi.. / Trec chelnerițe.. … →