inferno – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Misterul Evidenței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce multe știm despre infern
Din spuse, sau trăite tern
Și tot nu credem… diabolici
Cu minți etilizate, alcoolici.
Ne plac învăluiri perfide,
Cotloane de minciuni, firide
Tenebre, ce tot noi căscăm
Pe semeni să ni-i afundăm.
Curaju-i veșnic îndoielnic;
Ascundem, protejăm nemernic,
Ne vindem pe-o promisiune
Evidențiată; o deșertăciune.
Raiul oricum l-eliminăm;
Pretins de greu, prea mult să dăm
Și-i doar în viața de apoi…
Ce-oricum nu o mai prindem noi!?.
Și-n fond nici rai nu-i evidență,
Nu-i nicio probă d-existență
Și-așa debarasăm ce-i bine;
Putem fi rău la orişicine!.
Ne contopim când yang, când ying,
Cu-ardoare-n singur scop de „înving”,
Vremelnici pierduți în mistere!
.. Ciudate ființe efemere!?!

Stefan Augustin Doinaş - Eu și Vechii Greci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am refăcut din marmură, și-apoi
suflând, din carne, brațele lui Venus,
iar răsuflarea ei m-a răcorit;
la pas, am întrecut pe-un drum de țară
urnirea-acelei broaște ce-l ținea
pe-Achile-n lanțuri; în sfârșit, învins-am
pe Chiron în înțelepciune și
pe-Orfeu în lupta sunetelor pure.
Dar vai! n-am izbutit să dobândesc
convingerea de fier că toate-acestea
chiar sunt cu putință..
Eu și vechii greci
cu totul altfel ne trăim infernul.

Guillaume Apollinaire - Infernul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când omul frânt de sete deșertul a-nfruntat
Și în sfârșit ajunge la țărm deschis de mare,
El setea nu și-o stinge, pe buze simte sare –
Dorința mea e omul în marea ta-necat.
Sub haina ta albastră sufletul ți-e drapat
În negru ce ascuns e sub masca-ți zâmbitoare
Și-mi chinuie iubirea ce-i pală-n spânzurare;
Ce-aș vrea să-ți ard orgoliul prin chin purificat!.
Dorința, masca-ți falsă, iubirea-mi atârnând
Coboară-adânc în iadul ce gândurile-mi sapă:
Obsesie-ascuțită: aș vrea să mă iubească.
Nimic nu-mi satisface sufletul meu flămând:
Fără iubirea-ți, moartea e parcă mai firească,
Căci gândul meu de-a pururi din moarte se adapă.
L’enfer
Guillaume Apollinaire.
Un homme a traversé le désert sans rien boire
Et parvient une nuit sur les bords de la mer
Il a plus soif encore à voir le flot amer
Cet homme est mon désir, la mer est ta victoire.
Tout habillé de bleu quand il a l’âme noire
Au pied d’une potence un beau masque prend l’air
Comme si de l’amour – ce pendu jaune et vert –
Je voulais que brûlat l’horrible main de gloire.
Le pendu, le beau masque et cet homme altéré
Descendent dans l’enfer que je creuse moi-même
Et l’enfer c’est toujours : „je voudrais qu’elle m’aime”.
Et n’aurais-je jamais une chose à mon gré
Sinon l’amour, du moins une mort aussi belle.
Dis-moi, le savais-tu, que mon âme est mortelle?

Odisseas Elytis - Cartea Semnelor 7

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când nenorocirea rentează, să o consideri târfă.

Va trebui să creăm anticorpi și pentru Răspundere.
(We must create antibodies even for Responsibility.)

Când auzi cuvântul „ordine”, miroase a carne de om.

O legislație în întregime inutilă pentru Autorități, ar fi o adevărată salvare. (Legislation completely useless to the Authorities would be true salvation.)

Când viața se luptă, morții surâd în infern.

Din Dumnezeu se trage omul precum rechinul din sânge.

Cine poate să mai fortifice singurătatea are încă oameni înlăuntrul lui.

Dacă trebuie să mori – mori, dar caută să fii primul cocoș în Infern.

Friedrich Nietzsche - Penița Mâzgâlește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Penița mâzgâlește: un infern! / Sunt condamnat la chinul mâzgâlelii? – / Apuc de călimară ... →

Ioanid Romanescu - Demonul (Fragment)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

VII.
Toate sălășluiesc în adâncul
sufletului nostru.
Cel neprieten sieși
în zadar caută prietenia.
Cel fără Dumnezeu
în zadar îl caută aiurea.
Lumea e paradisul
de infernul din mine ochii mei fumegă.

Ana Blandiana - Un Infern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un infern fără diavoli
De cine-ar fi putut fi inventat
Dacă nu de cei ce se chinuie-n el?
Sunt obligată să mă întreb
Și să mi-i imaginez
Făcând eforturi să aprindă focul
În umezeala aceea din centrul pământului,
Apoi cărând deșelați căldările cu smoală,
Și furcile, și celelalte unelte,
Și apoi, când totul este gata,
Repartizându-și rolurile cu schimbul
(Care sunt astăzi dracii, care sunt păcătoșii)
Ca într-un mister medieval
În care mascarada nu interzice delirul.
De altfel, faptul de a ști cu exactitate
Orele între care diavolul ești tu însuți
Nu-i nici pe departe un argument
Că diavolul nu există.

Anna Ahmatova - Dante

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

*Il mio bel San Giovanni*.
În Florența, după marea ceartă,
Nu s-a întors nici după ce-a murit.
Celui ce-a știut să se despartă
Cântecul acesta-i cânt, smerit.
Urlă soarta peste prag sălbatic,
Noaptea, facla, cel din urmă vis..
Blestemând-o, în infern ostatec,
N-a uitat-o nici în paradis.
Dar desculț, în strai de pocăință,
Cu feștila-aprinsă n-a intrat
În orașul său de rea-credință,
Josnic, pe vecie adorat.